 | as |
|
| Vecin [ ve-cin ] VEZI SINONIME PENTRU vecin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vecin în mai multe dicționareDefinițiile pentru vecin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VECIN: VECÍN3, -Ă, vecini, -e, substantiv masculin și forme Persoană care se află, șade lîngă, alături sau în apropiere de cineva sau de ceva. Asupră-mi căutau frumoși admirativi ochii vecinei mele. GALACTION, O. I 58. Ce s-a ales din casa asta, Vecine Neculai al popii. GOGA, P. 19. Pe drumul de drumeți sărac Mai vezi fugind cîte-o vecină. COȘBUC, P. II 51. Mă cunoșteau vecinii toți, Tu nu m-ai cunoscut. EMINESCU, O. I 191. • locuțiune adjectiv Din vecini = care se află în apropiere, în vecinătate. Le-aduci aminte De-o fată din vecini. COȘBUC, P. I 215. • Locuţiune adverbiala Prin (sau în) vecini = pe la cei din apropiere, din vecinătate. Puse cîrligul la ușa tinzii și plecă prin vecini să-și stîmpere amarul. VLAHUȚĂ, N. 25. Junele cimpence se duceau... să petreacă sărbătoarea în vecini. ODOBESCU, S. I 385. Forme diferite ale cuvantului vecin: vecin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vecin: vecín (-nă), adjectiv – 1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. – 2. (S. m.) În Moldova, învechit, supus în slujba feudalului. Mr. vițin, istr. vecin. latina večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), conform vegl. vicain, italiana vicino, prov. vezin, limba franceza voisin, cat. vehi, spaniolă vecino, portugheză vizinho. – derivat vecină, substantiv feminin (femeie care locuiește în apropiere); vecinătate (mr. viținătate), substantiv feminin (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din latina vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870); vecini, verb (a fi vecin; a face pe cineva servil), învechit; vecinie, substantiv feminin (condiția de iobag supus) învechit; învecina, verb reflexiv (a fi vecin); vecinaș, substantiv masculin (învechit, vecin, supus); vecinesc, adjectiv (de vasal, de supus). Forme diferite ale cuvantului vecin: vecin-nă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vecin: vecín, -ă adjectiv (latina vicinus, vechĭ *vĕcĭnus, *sătean, *consătean, vecin (Nied. 82), despre vîcus, cartier, mahala, orășel, sat, fermă [cp. cu cĭofligar], rudă cu vgr. oîkos, domiciliŭ; italiana vicino, pv. vezi, limba franceza voisin, cat. vehi, spaniolă vecino, pg. vezinho. Cp. cu *pesat, păsat din pîsatum și să 2 din sî. vezi dieceză, econom, paroh). Care stă, se află orĭ locuĭește alăturĭ: un incendiŭ a izbucnit la vecin, vecina asta are limbă rea. Odinioară (latina vicinus, sătean), șerb în Moldova, numit în Țara Românească rumân (Iorga, istorie Arm. I, 59). Adj. Învecinat, apropiat: oraș vecin, țară vecină, inima e vecină stomahuluĭ (saŭ cu stomahu), cînele e vecin (seamănă) cu lupu. vezi megieș și podan. Forme diferite ale cuvantului vecin: vecin-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VECIN: VECÍN, -Ă, vecini, -e, adjectiv, substantiv I. 1. Adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. și forme Persoană care trăiește, locuiește, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. • Locuţiune adverbiala Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. S. m. Țăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală, obligat să facă acestuia prestații în muncă sau să dea contribuții în natură ori în bani; rumân, iobag. – latina vicinus. Forme diferite ale cuvantului vecin: vecin-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VECIN: VECÍN, -Ă, vecini, -e, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin I. 1. Adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. și forme Persoană care trăiește, locuiește, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (II) cu alt popor, cu alt stat etc. • Locuţiune adverbiala Prin (sau în) vecini = prin (sau în) apropiere, (pe undeva pe) alături. II. S. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Țăran dependent de stăpânul feudal; rumân, iobag. – latina vicinus. Forme diferite ale cuvantului vecin: vecin-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VECIN: VECÍN2, -Ă, vecini, -e, adjectiv Care șade, este, se află alături sau în apropiere de persoana care vorbește sau despre care se vorbește sau de obiectul în discuție; învecinat. Se dusese într-un sat vecin. DUMITRIU, P. forme 223. De la o masă vecină îi strigă un vecin. CAMIL PETRESCU, U. N. 222. Județele vecine erau cuprinse de valul răzvrătirii. REBREANU, R. II 84. Toate femeile din sat și de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori. CREANGĂ, P. 16. Forme diferite ale cuvantului vecin: vecin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vecin: vecin m. 1. cel ce stă, cel ce locuește lângă altul: are vecini buni; 2. șerb, în Moldova (numit în Muntenia rumân): piară orice proclet, țăran, vecin, stăpân! AL. ridică de prin sate toți vecinii cu gloata OD. [latina VECINUS; sensul 2 revine la «(țăran) vecin», adică pământean, literar locuitor învecinat (sens deja familiar latinității medievale)]. ║ a. învecinat: țările vecine. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VECIN: VECÍN1, vecini, substantiv masculin (Moldova; în orînduirea feudală) Șerb. Stăpînul, pentru a sa mulțumire, rădica de prin sate toți vecinii cu gloata, de rămâneau țearinile nearate. ODOBESCU, S. A. 84. Vom ridica țara în picioare, vom ridica slugile și vecinii noștri. NEGRUZZI, S. I 141. C. Mavrocordat dezrobește vecinii. id. ib. 277. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VECIN: VECÍN3 vecini m. (în evul mediu) Țăran dependent, obligat să lucreze pământul stăpânului și să aducă contribuții în bani sau în natură; iobag; șerb; serv. /<lat. vecinus Forme diferite ale cuvantului vecin: vecini Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vecin: vecín (-nă), adjectiv – Bovin. latina vaccinus (Candrea). Se folosește numai în numele de plantă limbă vecină, substantiv feminin (Scolopendrium vulgare). Forme diferite ale cuvantului vecin: vecin-nă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VECIN: VECÍN1 vecină (vecini, vecine) Care se află în vecinătate; situat la o distanță relativ mică. Oraș vecin. /<lat. vecinus Forme diferite ale cuvantului vecin: vecină Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VECIN: VECÍN2 vecini m. 1) Persoană care trăiește în vecinătate. 2) Persoană care se află alături. /<lat. vecinus Forme diferite ale cuvantului vecin: vecini Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vecin: vecín adjectiv masculin, substantiv masculin, plural vecíni; adjectiv feminin, substantiv feminin vecínă, plural vecíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vecin: vecín adjectiv masculin, substantiv masculin, plural vecíni; forme singular vecínă, plural vecíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VECIN' VECHÍMEVECHITÚRĂvechiuVECÍEVECÍNvecináșVECINĂTÁTEVECINÉLVÉCINIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vecin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vecin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pe teritoriul vecin. Vecinul meu de casă. VECÍN3 vecini m. VECÍN1 vecină vecini, vecine Care se află în vecinătate; situat la o distanță relativ mică. Oraș vecin. VECÍN2 vecini m. |
GRAMATICA cuvântului vecin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vecin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vecin poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE vecin? Vezi cuvântul vecin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vecin?[ ve-cin ] Se pare că cuvântul vecin are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL vecin Inţelegi mai uşor cuvântul vecin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv Din vecini = care se află în apropiere, în vecinătate Locuţiune adverbiala Prin sau în vecini = pe la cei din apropiere, din vecinătate Locuţiune adverbiala Prin sau în vecini = prin sau în apropiere, pe undeva pe alături Locuţiune adverbiala Prin sau în vecini = prin sau în apropiere, pe undeva pe alături |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vecin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da de fund?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul vecin are forma: vecíni
La singular substantivul vecin are forma: vecínă
