 | as |
|
| Variantă [ va-ri-an-tă ] VEZI SINONIME PENTRU variantă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului varianta în mai multe dicționareDefinițiile pentru varianta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru VARIANTĂ: VARIÁNTĂ substantiv feminin (< limba franceza variante): formă a unui element lingvistic (fonem, cuvânt, formă flexionară sau construcție sintactică) diferită de aspectul tipic obișnuit al acestui element. vezi pot fi de natură istorică, dialectală (regională) sau stilistică; pot avea caracter general (colectiv) sau individual, popular sau familiar etc. • varianta fonológică: formă a unui sunet care nu are valoare fonologică independentă. Astfel, h sonor în înham este o vezi a fonemului h surd. • varianta lexicálă: formă a unui cuvânt, diferită din punct de vedere fonetic și ortografic de forma lui obișnuită sau etimologică. Astfel: loton față de loto, livede față de livadă, holbură față de volbură, gemen față de geamăn, fondá față de fundá, răsipă și răsipi față de risipă și risipi, numa față de numai și toma (tomna) față de tocmai etc. Unele vezi lexicale s-au specializat semantic: fracție – fracțiune, rație – rațiune, reacție – reacțiune, secție – secțiune, stație – stațiune. • varianta flexionáră: formă gramaticală a unui cuvânt care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, dovedește diferență de expresie, dar același conținut, ca de exemplu înseși – însele, școale – școli, coale – coli etc. • varianta funcționálă: formă specifică de exprimare într-un anumit domeniu de activitate; stil propriu unei opere literare, unei opere științifice, unui decret, unei ordonanțe sau dispoziții administrative, unui act sau unei opere juridice, unei publicații sau unui ziar etc. ( vezi și stil). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VARIANTĂ: VARIÁNTĂ substantiv feminin 1. aspect particular, diferit față de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei lucrări, acțiuni. 2. formă a unui element lingvistic diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic față de forma lui obișnuită sau etimologică. 3. drum (canal) care ocolește traseul principal, ajungând în același punct final. 4. (biologie) individ, populație care diferă de tip prin unul sau mai multe caractere. 5. (stat.) una din formele sub care s-a înregistrat variabila (II, 3) în cadrul activității cercetate. (< limba franceza variante) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VARIANTĂ: VARIÁNTĂ, variante, substantiv feminin 1. Aspect (ușor) schimbat față de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acțiuni. ♦ specializare (lingvistică) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [ pronunție: -ri-an-] – Din limba franceza variante. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VARIANTĂ: VARIÁNTĂ, variante, substantiv feminin 1. Aspect diferit față de forma considerată ca bază sau ca formă tipică a unui lucru, a unei acțiuni etc. ♦ specializare (lingvistică) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [ pronunție: -ri-an-] – Din limba franceza variante. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VARIANTĂ: VARIÁNTĂ substantiv feminin 1. Aspect particular, diferit față de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei acțiuni etc. ♦ Drum diferit de cel obișnuit, dar care vizează același obiectiv. 2. (lingvistică) Formă a unui cuvânt diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic față de forma lui obișnuită sau etimologică. [pronume -ri-an-. / < limba franceza variante]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VARIANȚĂ: VARIÁNȚĂ substantiv feminin 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [ pronunție: -ri-an-] – Din limba franceza variance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VARIANȚĂ: VARIÁNȚĂ, varianțe, substantiv feminin 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze să se modifice. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui șir statistic de experiențe, de la media aritmetică a șirului respectiv. [ pronunție: -ri-an-] – Din limba franceza variance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VARIANȚĂ: VARIÁNȚĂ substantiv feminin 1. număr maximal al factorilor de echilibru care pot varia independent, fără ca numărul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat să se schimbe. 2. (stat.) dispersie a valorilor unei variabile în jurul valorii medii. 3. (biologie) dispersie a valorilor unui caracter oarecare în jurul mediei. (< limba franceza variance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VARIANTĂ: VARIÁNTĂ, variante, substantiv feminin Formă sub care se prezintă un lucru, o lucrare etc. și care reprezintă o mică deosebire față de o formă dată sau față de forma obișnuită. Variantele «Luceafărului» lui Eminescu ilustrează efortul poetului în căutarea cuvîntului care să exprime adevărul. L. limba română 1953, nr. 4, 55. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VARIANTĂ: VARIÁNTĂ variantae forme 1) Formă a unui lucru, a unui fenomen sau a unei acțiuni care variază parțial față de forma de bază. 2) lingvistică Unitate lingvistică (cuvânt, îmbinare, pronunție) care variază parțial față de normele literare. varianta stilistică. [silabe -ri-an-] /<fr. variante Forme diferite ale cuvantului varianta: variantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru variantă: *variántă forme, plural e (în franceză variante, fam. despre variant, participiu prezent despre varier, a varia). Altă formă a aceluĭașĭ lucru: o variantă a textuluĭ Iliadeĭ, cuvîntul vîrstă are și varianta verb reflexiv:îstă. Scurtă linie de cale ferată saŭ de tranvaĭ paralelă principaleĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru variantă: variántă substantiv feminin 1. În fonologie și în morfologie, unitate minimală nu contractează raporturi de comutare cu alte unități similare fonetic, respectiv semantic. 2. În lucrări care au ca temă diversitatea lingvistică, folosit uneori alternativ cu varietate. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru variantă: variántă substantiv feminin 1. În fonologie și în morfologie, unitate minimală nu contractează raporturi de comutare cu alte unități similare fonetic, respectiv semantic. 2. În lucrări care au ca temă diversitatea lingvistică, folosit uneori alternativ cu varietate. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VARIANȚĂ: VARIÁNȚĂ substantiv feminin 1. Numărul factorilor de echilibru care pot varia independent fără ca numărul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat să se schimbe. 2. (Statist.) Pătratul abaterii standard. [< limba franceza variance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru variantă: variántă (formă diferită de cea de bază) (-ri-an-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat variántei; plural variánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru variantă: variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) substantiv feminin genitiv dativ articulat variántei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru variantă: variántă substantiv feminin (silabe -ri-an-), genitiv dativ articulat variántei; plural variánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru varianță: variánță substantiv feminin (silabe -ri-an-), genitiv dativ articulat variánței Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru variantă: variantă forme formă diferită a aceluiaș industria textilă Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VARIANTĂ: VARIANTĂ substantiv versiune. (varianta a unui industria textilă) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Variantă: Variantă ≠ invariantă Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'VARIANTA' variábilăVARIABILITÁTEVARIÁCvariántVARIÁNTĂVARIÁTVARIÁȚIEvariatioVARIAȚIONÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Variantă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului variantă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • variantă fonológică: formă a unui sunet care nu are valoare fonologică independentă. • variantă lexicálă: formă a unui cuvânt, diferită din punct de vedere fonetic și ortografic de forma lui obișnuită sau etimologică. • variantă flexionáră: formă gramaticală a unui cuvânt care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, dovedește diferență de expresie, dar același conținut, ca de exemplu înseși – însele, școale – școli, coale – coli etc. • variantă funcționálă: formă specifică de exprimare într-un anumit domeniu de activitate; stil propriu unei opere literare, unei opere științifice, unui decret, unei ordonanțe sau dispoziții administrative, unui act sau unei opere juridice, unei publicații sau unui ziar etc. VARIÁNTĂ variantăe forme 1 Formă a unui lucru, a unui fenomen sau a unei acțiuni care variază parțial față de forma de bază. Variantă stilistică. Variantă lexicală. Variantă a unui industria textilă. |
GRAMATICA cuvântului Variantă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului variantă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Variantă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE variantă? Vezi cuvântul variantă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul variantă?[ va-ri-an-tă ] Se pare că cuvântul variantă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Variantă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chimie nucleară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul variantă are forma: variánte
