 | as |
|
| Vară [ va-ră ] VEZI SINONIME PENTRU vară PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vara în mai multe dicționareDefinițiile pentru vara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a văra (forma la infinitiv) A văra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VARĂ: VÁRĂ, veri, substantiv feminin Cel mai cald anotimp al anului, între primăvară și toamnă, reprezentînd (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 21 iunie pînă la 21 septembrie. Era în iunie, în plină vară, și soarele s-a arătat din nou parcă mai puternic, mai dogoritor. STANCU, U.R.S.S. 172. Mergeam încet prin cîmpia încălzită de soarele verii. SADOVEANU, O. VII 306. Că nu ț-am fost mîndr-o seară, Ci doi ani întregi ș-o vară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 47. (Poetic) E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152. • (Adverbial, în forma vara) În timpul verii, peste vară. Vijelii, ispite au trecut, Cum trec vara norii peste baltă. BENIUC, vezi 9. Aici petrecea el vara și iarna. EMINESCU, N. 41. Cine vara stă și doarme Iarna biet, moare de foame. • locuțiune adjectiv De vară = a) necesar în timpul verii; care se practică vara. Haină de vară. Sport de vară; b) (despre plante, fructe etc.) care se coace vara, văratic. Am semănat grîu de vară Ș-o ieșit numai secară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 163. Cîte poame sînt de vară Nice una nu-i amară. id. ib. 209. • Locuţiune adverbiala La vară = în vara care urmează, în vara anplui viitor. Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară, ba la vară. CREANGĂ, O. A. 185. Astă-vară = în vara care a trecut. Astă-vară sugeai țîță, Ș-acum dai badei guriță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 391. (În) vara asta = în vara în care sîntem. Vara asta se însoară și el. An vară = în vara anului precedent. Își încercase el creioanele colorate din cutioara căpătată an vară. C. PETRESCU, R. DR. 15. De cu vară = fiind încă vară. De cu vară, pentru iarnă, de cojoc să te-ngrijești. Peste vară = în timpul verii. • Expresia: Vara sfinților arhangheli = timpul cald și prielnic ca vara, care se întîmplă să fie uneori la început de noiembrie. Astfel au lucrat toată săptămîna cît a mai ținut vara sfinților arhangheli. SADOVEANU, P. M. 82. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VARĂ: VÁRĂ, veri, substantiv feminin Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. • locuțiune adjectiv De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic. • Locuţiune adverbiala La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (popular) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – latina vera (= ver primăvară). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vară: váră (véri), substantiv feminin – Anotimpul cel mai călduros al anului. – Mr. veară, megl. vęră, istr. vęrę. latina vēra, plural de la vēr, tratat ca în primavera (Pușcariu 1875; REW 9213), conform albaneză verë (Philippide, II, 657). – derivat văra, verb (a-și petrece vara; a pășuna vitele în timpul verii); vărat, substantiv neutru (perioadă de vară; timpul în care pasc vitele vara); văratec (variantă văratic), adjectiv (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pășuni); învăra, verb reflexiv (a veni vara). – conform primăvară. Forme diferite ale cuvantului vara: véri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VĂRA: VĂRÁ, vărez, verb I. intranzitiv (Despre animale, prin extensie despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. ♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. ♦ tranzitiv (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VĂRA: VĂRÁ, vărez, verb I. intranzitiv (Despre animale; prin extensie despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ tranzitiv A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VĂRA: VĂRÁ, vărez, verb I. intranzitiv (Despre animale; prin extensie despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ tranzitiv A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vară: vară forme anotimp coprins între primă-vară și toamnă, începe la 22 Iunie și se sfârșește la 22 Septemvrie. [Macedo-rom. veară = latina VERA, plural primăvară]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VARĂ: VARĂ substantiv verișoară, (regional) vărușană, vericea, vericică, verișană, verișcană, (Muntenia) șoală. (Sînt vara primare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru văra: vărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu văréz, persoana a treia singular: el / ea și plural văreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vară: vară forme fiica fratelui sau a surorii: vară bună. [ vezi văr]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vară: 2) váră forme, plural vere (din *veară, fem. despre văr). vezi văr. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru văra: vărá (a vara) (învechit, popular) verb, indicativ prezent 3 văreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vară: váră (anotimp) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérii; plural veri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vară: váră (rudă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérei; plural vére Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vară: váră1 (anotimp) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérii; plural veri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vară: váră2 (rudă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérei; plural vére Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VARA: VARA adverb În timpul verii. /<lat. vera Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Vară: Vară vezi Varvara I 7. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vară: Vară ≠ iarnă Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vara: Vara ≠ iarna Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'VARA' văpsitoríeVaptistaVARvar-órăVÁRĂVÂRÂCIÓSvaractónVARACTÓRvărăián |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Vara Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vara dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Sînt vara primare. Vărá a vara învechit, popular verb, indicativ prezent 3 văreáză. |
GRAMATICA cuvântului Vara? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vara. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Vara poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE vară? Vezi cuvântul vară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vară?[ va-ră ] Se pare că cuvântul vară are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Vara Inţelegi mai uşor cuvântul vara dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De vară = a necesar în timpul verii; care se practică vara Locuţiune adverbiala La vară = în vara care urmează, în vara anplui viitor Astă-vară = în vara care a trecut În vara asta = în vara în care sîntem An vară = în vara anului precedent De cu vară = fiind încă vară Peste vară = în timpul verii Vara sfinților arhangheli = timpul cald și prielnic ca vara, care se întîmplă să fie uneori la început de noiembrie locuțiune adjectiv De vară = a necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b despre fructe, plante etc Locuţiune adverbiala La vară = în vara viitoare, în vara care urmează Astă-vară = în vara care a trecut În vara asta = în vara în care ne aflăm Popular An-vară = în vara anului precedent De cu vară = fiind încă vară Peste vară = în timpul verii Veară = latina VERA, plural primăvară |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Vara |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și păzi treaba?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul văra se conjugă: ei ele văreáză
