eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vantura tara


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Vântura [ vân-tu-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU vântura PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vantura tara în mai multe dicționare

Definițiile pentru vantura tara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a vântura
Verbul: a vântura (forma la infinitiv)
A vântura conjugat la timpul prezent:
  • eu vântur
  • tu vânturi
  • el ea vântură
  • noi vânturăm
  • voi vânturați
  • ei ele vântură
VEZI VERBUL a vântura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VÂNTURA:
VÂNTURÁ, vấntur, verb

I. tranzitiv

1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare.
♦ figurat A împrăștia, a risipi; a spulbera.

2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.

3. A mișca încoace și încolo, a agita.
♦ figurat A frământa, a tulbura.

4. figurat A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc.

5. figurat A cutreiera, a colinda.
       • Compus: vântură-lume[1] sau vântură-țară substantiv masculin invariabil = om hoinar, aventurier.

6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste...

– latina ventulare (=ventilare).[1]

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VÂNTURA
DEX - Dicționarul explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VÂNTURA:
VÂNTURÁ, vấntur, verb

I. tranzitiv

1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare.
♦ figurat A împrăștia, a risipi; a spulbera.

2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.

3. A mișca încoace și încolo, a agita.
♦ figurat A frământa, a tulbura.

4. figurat A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc.

5. figurat A cutreiera, a colinda.
       • Compus: vântură-lume sau vântură-țară substantiv masculin invariabil = om hoinar, aventurier.

6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste...

– latina ventulare (= ventilare).

Definiție sursă: DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

VÂNTURA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VÂNTURA:
VÂNTURÁ, vấntur, verb

I. tranzitiv

1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare.
♦ figurat A împrăștia, a risipi; a spulbera.

2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.

3. A mișca încoace și încolo, a agita.
♦ figurat A frământa, a tulbura.

4. figurat A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc.

5. figurat A cutreiera, a colinda.
       • Compus: vântură-lume sau vântură-țară substantiv masculin și forme = om hoinar, aventurier.

6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste...

– latina ventulare (= ventilare).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VANTURĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VANTURĂ:
VANTÚRĂ, vanturi, substantiv feminin Una din grinzile care susțin acoperișul casei. Lațuri ce se pun pe lîngă vânturi în scop de a depărta streșinile coperișului de pereți, ca să nu-i bată ploaia. PAMFILE,

I. C. 438.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

vantură
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vantură:
vántură (-ri), substantiv feminin

– Grindă. germana Wandrute, dialectul săsesc Wandrud (Lacea, Dacor., IV, 785). În Transilvania
Forme diferite ale cuvantului vantura: vantura-ri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

VANTURĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VANTURĂ:
VANTÚRĂ, vanturi, substantiv feminin (construcții) Grindă la acoperișul unei case.

– conform germana Wanten.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VANTURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VANTURĂ:
VANTÚRĂ, vanturi, substantiv feminin (construcții) Grindă la acoperișul unei case.

– conform germana Wanten.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VANTURĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VANTURĂ:
VANTÚRĂ substantiv feminin (construcții) Grindă la acoperișul unei case. [conform germana Wanten].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

VANTURĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VANTURĂ:
VANTÚRĂ substantiv feminin grindă la acoperișul unei case. (după germana Want)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

vântura
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vântura:
vânturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu vântur, persoana a treia singular: el / ea și plural vântură
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vântura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vântura:
vânturá (a vantura) verb, indicativ prezent 3 vấntură
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

VÂNTURA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VÂNTURA:
VÂNTURÁ verb vezi bate, sufla, trece.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'VANTURA TARA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VÂNTURA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vântura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
VÂntura semințele cu triorul.
Vânturá a vÂntura verb, indicativ prezent 3 vấntură.

GRAMATICA cuvântului VÂNTURA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vântura.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VÂNTURA poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul VÂNTURA sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural verbul vântura se conjugă: ei ele vântură

CUM DESPART ÎN SILABE vântura?
Vezi cuvântul vântura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vântura?
[ vân-tu-ra ]
Se pare că cuvântul vântura are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL VÂNTURA
Inţelegi mai uşor cuvântul vântura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Compus: vântură-lume1 sau vântură-țară substantiv masculin invariabil = om hoinar, aventurier
Compus: vântură-lume sau vântură-țară substantiv masculin invariabil = om hoinar, aventurier
Compus: vântură-lume sau vântură-țară substantiv masculin și forme = om hoinar, aventurier

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL VÂNTURA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Consoană alveolară și substantivat, forme?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a nu simpatiza pe cineva
din vremurile vechi, din străbuni
consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus
paludism
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app