eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vanator


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Vânător [ vâ-nă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU vânător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vanator în mai multe dicționare

Definițiile pentru vanator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VÂNĂTÓR:
VÂNĂTÓR, vânători, substantiv masculin

1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea.
♦ figurat (peiorativ) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină.

2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime).

3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase.

– latina venatorem.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VÂNĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VÂNĂTÓR:
VÂNĂTÓR, vânători, substantiv masculin

1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea.
♦ figurat (peiorativ) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină.

2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime).

3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase.

– latina venatorem.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VÂNĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VÂNĂTÓR:
VÂNĂTÓR vanatori m. Persoană care vânează; om care practică vânătoarea.

2) figurat Persoană care vânează posturi, avantaje nemeritate; om care caută să parvină cu orice preț.

3) învechit Soldat dintr-o unitate militară constituită din pedestrași și călărași.
       • vanator de munte infanterist instruit pentru a duce lupta în condiții de munte. /<lat. venatoren
Forme diferite ale cuvantului vanator: vanatori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

vânător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vânător:
vânător m.

1. cel ce vânează, cui îi place vânătoarea;

2. plural corp de trupe: armata română numără douăzeci regimente de vânători. [latina VENATOREM].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

vânător
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru vânător:
vânător, vânători substantiv masculin (argoul lumii interlope) conductor de tren.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

vânător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vânător:
vânătór substantiv masculin, plural vânătóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vânător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vânător:
vânătór substantiv masculin plural vânătóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'VANATOR'
VÂNĂTÁIEVÂNĂTÁREVÂNĂȚÍEVÂNĂTOÁREVÂNĂTÓRVÂNĂTORÉSCVÂNĂTORÉȘTEVÂNĂTORÍVÂNĂTORÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vânător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vânător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
VÂNĂTÓR vânători m.
       • vânător de munte infanterist instruit pentru a duce lupta în condiții de munte.
Vânător de vulpi.

GRAMATICA cuvântului vânător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vânător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vânător poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul vânător sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul vânător are forma: vânătóri
VEZI PLURALUL pentru vânător la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE vânător?
Vezi cuvântul vânător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vânător?
[ vâ-nă-tor ]
Se pare că cuvântul vânător are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL vânător
Inţelegi mai uşor cuvântul vânător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În sintagma Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase
În sintagma Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vânător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ca și cum sau cât te-ar pișca un purice?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul; b a retrage din circulație
a pleca repede dintr-un loc din cauza fricii, a rușinii etc
foarte puțin, aproape deloc
ce mai e nou? ce se aude? așa ți-e povestea?
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app