 | as |
|
| Valoare [ va-loa-re ] VEZI SINONIME PENTRU valoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului valoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru valoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VALOARE: VALOÁRE, valori, substantiv feminin I. 1. Suma calităților care dau preț unui lucru sau unei persoane; măsură, grad în care cineva sau ceva e apreciat; importanță, însemnătate, preț, merit. Singur de obicei, cu ochii mici, în dosul ochelarilor, meditează la adevărata valoare a operei de artă. BACOVIA, O. 232. În «Făt-Frumos, fiul iepei» e numai miraculos, și bucata nu are valoare decît numai pentru limbă. IBRĂILEANU, S. 150. Omule, nu desprețul lucrurile, fie cît de nensemnate. Valoarea lor se măsoară cu nevoia ce ai de ele la un moment anume. CARAGIALE, O. III 197. • locuțiune adjectiv De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros. Iar ochii verzi pe cît se pare Smaragde două de valoare. BENIUC, vezi 68. Am găsit o carte literară veche de mare valoare. CARAGIALE, O. VII 169; b) (despre oameni) important, meritos; cu autoritate; valoros. Avem aici nevoie de un element de valoare. C. PETRESCU, R. DR. 90. Are și un om de valoare dreptul să dorească aceste plăceri. CARAGIALE, O. III 238. • Expresia: A scoate în valoare = a arăta importanța, calitățile esențiale ale unei persoane sau ale unui lucru; a scoate în relief, a sublinia. Profesorul... scoate în valoare fiecare idee înaltă, subliniază importanța lui Pușkin în cultura rusă și în cultura universală. STANCU, U.R.S.S. 154. ♦ (De obicei cu determinări) Ceea ce este important, valoros, verb reflexiv:ednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere moral, social etc.). Apărător al cauzei păcii, independenței și fericirii popoarelor, tineretul este interesat în cunoașterea valorilor culturale ale diferitelor popoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 1/2. ♦ (Concretizat) Persoană înzestrată cu calități deosebite; ființă sau lucru care are o anumită importanță. Partidul și guvernul au hotărît ca toate valorile din trecut ale poporului nostru să fie ridicate la locul ce li se cuvine. SADOVEANU, E. 76. 2. Eficacitate, putere. Valoarea nutritivă a unui aliment. II. 1. (economie poloneză) Expresie a muncii umane, socialmente necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în această marfă. Valorile mărfurilor sînt direct proporționale cu timpul de muncă cheltuit pentru producerea lor. MARX-ENGELS, O. A. I 438. • Valoare de întrebuințare = totalitatea însușirilor materiale care fac ca o marfă să satisfacă anumite nevoi ale omului. Utilitatea unui lucru este aceea care face din el o valoare de întrebuințare. Dar această utilitate nu plutește în aer. Determinată de proprietățile corpului mărfii, ea nu există fără el însuși corpul mărfii, ca fierul, grîul, diamantul etc., este deci o valoare de întrebuințare, sau un bun. MARX, I 76. Valoare de schimb = raport, proporție în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel. Valoare a forței de muncă = valoarea mijloacelor de subzistență necesare pentru întreținerea muncitorului și a familiei sale. Limita ultimă sau limita minimă a valorii forței de muncă o formează valoarea unei cantități de mărfuri, necesară în fiecare zi, fără de care purtătorul forței de muncă, omul, nu-și poate reînnoi procesul de viață. MARX, C. I 181. ♦ (Concretizat) Bun economic; marfă. Pămîntul a devenit o valoare îndoielnică, pînă ce se vor lămuri situațiile. REBREANU, R. I 257. 2. (Comerț; finanțe) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc. Valoarea utilajelor cu care a fost înzestrată economia națională în cursul primului cincinal reprezintă peste 25 de miliarde de lei. GHEORGHIU-DEJ, R. 41. • Valoare extrinsecă vezi extrinsec. Valoare intrinsecă vezi intrinsec. Valoare nominală vezi nominal. Valoare reală vezi real. Valoare comercială (sau de circulație) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piață; preț. Atunci valoarea terenurilor ar fi redevenit fabuloasă. BOGZA, A. Î. 69. ♦ Înscris (cec, cambie, obligațiune etc.) reprezentînd un drept în bani sau în bunuri de altă natură. • Valoare mobiliară = înscris reprezentînd un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentînd un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pămînt etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. Valoare locativă vezi locativ2. • Expresia: A pune în valoare vezi pune (8). 3. Mărime matematică asociată (după un anumit procedeu de măsurare) unei mărimi fizice. Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice cînd nu se ține seama de semnul (+ sau -) pe care îl are. 4. Durata unui sunet muzical (indicată prin desenul notei respective). 5. Sens (sau nuanță de sens) al unui cuvînt. A dat cuvintelor simple valori nouă și armonii surprinzătoare. SADOVEANU, E. 75. – Variantă: (regional) valóră (ȘEZ. XII 176) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VALOARE: VALOÁRE, valori, substantiv feminin I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. • Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. • locuțiune adjectiv De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. • Expresia: A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (concretizat) Ceea ce este important, valoros, verb reflexiv:ednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (concretizat) Persoană verb reflexiv:ednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (economie poloneză) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. • Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice. 2. (concretizat) Marfă. 3. (Comerț, finanțe) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. • Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. • Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (matematică, fizică) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. • Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (muzică) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din limba franceza valeur, latina valor, -oris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VALOARE: VALOÁRE, valori, substantiv feminin I. 1. Însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit. • locuțiune adjectiv De valoare = a) (despre lucruri) pretios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. • Expresia: A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (concretizat) Ceea ce este important, valoros, verb reflexiv:ednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (concretizat) Persoană verb reflexiv:ednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (economie poloneză) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă. • Valoare de întrebuințare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport, proporție în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel. 2. (concretizat) Marfă. 3. (Comerț, finanțe) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc. • Valoare comercială (sau de circulație) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piață; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. • Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (matematică, fizică) Mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii cu altele de aceeași natură. • Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (muzică) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din limba franceza valeur, latina valor, -oris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VALOARE: VALOÁRE substantiv feminin 1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit. ♦ judecată de valoare = judecată care enunță o apreciere; a pune în valoare = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica. • (concret) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor. • (economie) ă mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni. 4. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc. • înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani. • rentabilitate, productivitate. 5. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt. 8. (pictură) intensitate a unei culori. (< limba franceza valeur, latina valor) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VALOARE: VALOARE s. 1. (matematică) (învechit) preț. (Cifra 0 nu are nici o valoare.) 2. cost, preț. (valoare a unei mărfi.) 3. curs. (valoare dolarului.) 4. bun. (Deținător de valoarei.) 5. legalitate, putere, valabilitate, (învechit) tărie. (valoare a unui înscris.) 6. putere, valabilitate. (Actul acesta are valoare de lege.) 7. accepție, conținut, însemnare, înțeles, semnificație, sens, (rar) semantică, semantism, (învechit) noimă, simț, tîlc. (valoare unui cuvînt.) 8. eficacitate, putere. (valoare nutritivă.) 9. calitate, însușire. (valoare deosebită a unui produs de artă.) 10. calitate, nivel, (figurat) calibru, talie. (Spectacol de o valoare deosebită.) 11. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, verb reflexiv:ednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit) practică, volnicie. (Profesionist de mare valoare.) 12. merit, (învechit) verb reflexiv:ednicie. (Lipsit de orice valoare.) 13. importanță, însemnătate, pondere. (Are o valoare redusă în ansamblu.) 14. importanță, însemnătate. (valoare unei descoperiri.) 15. importanță, însemnătate, seriozitate. (valoare contribuției sale.) 16. importanță, însemnătate, (figurat) preț. (valoare cuvîntului scris.) 17. importanță, însemnătate, semnificație, sens, (figurat) preț. (valoare actului Unirii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VALOARE: VALOÁRE substantiv feminin I. 1. Expresie a muncii umane materializată într-o marfă. ♦ Categorie economică proprie economiei bazată pe producția de mărfuri. 2. Sumă de bani care reprezintă echivalentul prețului unei mărfi, unui cec, al unei acțiuni etc. ♦ Rentabilitate, productivitate. 3. Mărime matematică asociată unei mărimi fizice, potrivit unui anumit procedeu. 4. Durata unui sunet muzical. 5. Sensul sau folosirea gramaticală a unui cuvânt. 6. (pictură) Intensitatea unei culori. II. 1. Ansamblul calităților care fac un lucru bun, căutat, apreciat; însemnătate, importanță, preț. 2. Suma însușirilor pozitive ale unui om; (concret) om care întrunește calități deosebite. [Gen. -orii. / < limba franceza valeur, italiana valore < latina valor]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru valoare: *valoáre forme, plural orĭ (latina valor, despre valére, a avea vigoare. vezi validitate). Cît valorează un lucru saŭ o persoană: obĭect, om de mare valoare. Însemnare exactă a vorbelor: valoarea cuvintelor. plural Hîrtiĭ de valoare (bilete de bancă, polițe, acțiunĭ, obligațiunĭ ș. a.). De valoare, de preț, prețios: obĭect de valoare; capabil: om de valoare. A pune în valoare, a face să valoreze. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru valoare: valoáre (-óri), substantiv feminin – Importanță, preț, merit. în franceză valeur. – derivat valora, verb (a prețui); valoriza, verb (a da o anumită valoare); valorifica, verb (a valoriza); valoros, adjectiv, din limba franceza valeureux; devaloriza, verb, din limba franceza dévaloriser; valută, substantiv feminin (deviză), din italiana valuta; valutar, adjectiv (referitor la valută). Forme diferite ale cuvantului valoare: -óri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru valoare: valoare forme 1. cât prețuește un lucru, o persoană: un obiect fără valoare, un om de mare valoare; 2. efect de comerț, bilet de bancă (poliță, acțiune, obligațiune): are în portofoliu valori pentru un milion; 3. însemnarea justă a termenilor: valoarea unei vorbe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru valoare: valoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat valórii; plural valóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru valoare: valoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat valórii; plural valóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Valoare: Valoare ≠ nonvaloare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'VALOARE' VALNAGVẤLNICvalnúșVĂLOÁIEVALOÁREvălógValoisVALÓNvalónă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Valoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului valoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cifra 0 nu are nici o valoare. Valoare a unei mărfi. Valoare dolarului. Deținător de valoarei. Valoare a unui înscris. Actul acesta are valoare de lege. Valoare unui cuvînt. Valoare nutritivă. Valoare deosebită a unui produs de artă. Spectacol de o valoare deosebită. Profesionist de mare valoare. Lipsit de orice valoare. Are o valoare redusă în ansamblu. Valoare unei descoperiri. Valoare contribuției sale. Valoare cuvîntului scris. Valoare actului Unirii. Cifra 0 nu are adesea nici o valoare. Actul acesta are valoare de lege. Valoare nutritivă. Valoare deosebită a unui produs de artă. Lipsit de orice valoare. Valoare cuvântului scris. Valoare actului Unirii. |
GRAMATICA cuvântului Valoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului valoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Valoare poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE valoare? Vezi cuvântul valoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul valoare?[ va-loa-re ] Se pare că cuvântul valoare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Valoare Inţelegi mai uşor cuvântul valoare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De valoare = a despre lucruri prețios, scump, de preț; valoros A scoate în valoare = a arăta importanța, calitățile esențiale ale unei persoane sau ale unui lucru; a scoate în relief, a sublinia Valoare de întrebuințare = totalitatea însușirilor materiale care fac ca o marfă să satisfacă anumite nevoi ale omului Valoare de schimb = raport, proporție în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel Valoare a forței de muncă = valoarea mijloacelor de subzistență necesare pentru întreținerea muncitorului și a familiei sale Valoare comercială sau de circulație = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piață; preț Valoare mobiliară = înscris reprezentînd un drept asupra unor bunuri mobiliare marfă, bani etc Valoare imobiliară = înscris reprezentînd un drept asupra unor bunuri imobiliare clădiri, pămînt etc Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice cînd nu se ține seama de semnul + sau - pe care îl are Scară de valori = ierarhie a valorilor Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere locuțiune adjectiv De valoare = a despre lucruri prețios, scump, de preț; valoros; b despre oameni important, merituos; cu autoritate; valoros A scoate sau a pune în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic materiale, servicii, informații de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice Valoare comercială sau de piață = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare marfă, bani etc Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare clădiri, pământ etc Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul + sau - pe care îl are locuțiune adjectiv De valoare = a despre lucruri pretios, scump, de preț; valoros; b despre oameni important, merituos; cu autoritate; valoros A scoate sau a pune în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc Valoare de întrebuințare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății Valoare de schimb = raport, proporție în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel Valoare comercială sau de circulație = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piață; curs Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare marfă, bani etc Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare clădiri, pământ etc Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul + sau pe care îl are ♦ judecată de valoare = judecată care enunță o apreciere; a pune în valoare = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc economie ă mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Valoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma vot de blam?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul valoare are forma: valóri
