|
Uşurător [ u-şu-ră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU uşurător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului usurator în mai multe dicționareDefinițiile pentru usurator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UȘURĂTÓR: UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adjectiv (Rar) Care ușurează; atenuant. Să ai, în cazul cînd te-ar fi prins, circumstanțe ușurătoare. PAS, Z. I 273. Forme diferite ale cuvantului usurator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UȘURĂTÓR: UȘURĂTÓR usuratoroáre (usuratoróri, usuratoroáre) rar Care ușurează; în stare să producă ușurare; alinător. Remediu usurator. /a ușura + sufix usuratorător Forme diferite ale cuvantului usurator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UȘURĂTÓR: UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adjectiv (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului usurator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UȘURĂTÓR: UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adjectiv (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului usurator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ușurător: ușurătór (rar) adjectiv masculin, plural ușurătóri; forme singular și plural ușurătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ușurător: ușurătór adjectiv masculin, plural ușurătóri; forme singular și plural ușurătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ușurător: ușurător adjectiv verbal ALINĂTOR. ATENUANT. CALMANT. LINIȘTITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'USURATOR' UȘURÁREUȘURÁTUȘURĂTÁTEUȘURÁTICUȘURĂTÓRUȘÚREUȘURÉLușurézUȘURÍME |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ușurător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ușurător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii UȘURĂTÓR ușurătoroáre ușurătoróri, ușurătoroáre rar Care ușurează; în stare să producă ușurare; alinător. Remediu ușurător. /a ușura + sufix ușurătorător. |
GRAMATICA cuvântului ușurător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ușurător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ușurător poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE uşurător? Vezi cuvântul uşurător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul uşurător?[ u-şu-ră-tor ] Se pare că cuvântul uşurător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ușurător |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De atunci încolo?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|