 | as |
|
| Uşura [ u-şu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU uşura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului usura în mai multe dicționareDefinițiile pentru usura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ușura (forma la infinitiv) A ușura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UȘURA: UȘURÁ, ușurez, verb I. tranzitiv (În opoziție cu îngreuia) 1. A face să fie mai ușor, să scadă din greutate; a micșora, a reduce (o greutate, o povară). • figurat Dumnezeu să ușureze păcatele celui cu fîntîna, că bun lucru a mai făcut. CREANGĂ, P. 205. ♦ reflexiv A deveni mai ușor. 2. A alina, a potoli (o suferință fizică sau morală). Cînd eram de douăzeci Mă legam de turci, de greci Și de capete-i scurtam Și aleanu-mi ușuram. ALECSANDRI, P. P. 254. • (Complementul indică persoana care suferă) Laptele de capră îl mai ușură puțin. NEGRUZZI, S. II 154. Acei doftori... gîndind că ne ușurează, În loc de-a ne scădea răul, ni-l însutesc. CONACHI, P. 281. • reflexiv Puțin de nu au leșinat, dacă nu s-ar fi ușurat prin vărsare. DRĂGHICI, R. 159. Se mai ușură nițel de mîhnirea ce îi sfîșia rărunchii. GORJAN, H. I 5. ♦ reflexiv (Despre boli) A ceda, a slăbi. Tusa contenise, se ușurase și vătămătura; dar era slab, cu fața lungă și palidă, și nu putea să mănînce nimic. SADOVEANU, O. VIII 91. 3. A înlesni, a facilita. Aproape nu există întreprindere, nu există ramură industțială unde eforturile muncitorilor să nu fie necontenit ușurate prin producerea de utilaj nou, prin mecanizarea procesului de producție. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2316. 4. A elibera, a scoate de sub apăsarea unui lucru greu; a despovăra, a descărca. Caii... ușurați din jug, ronțăiau cîte-o buruiană. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. • (Ironic) [Hoțul] i-a oprit și i-a ușurat de ce aveau asupra lor. SADOVEANU, O. VIII 247. Cîinii de prin sat, poftiți la masa gata, l-au ușurat de slănină, rămînîndu-i numai ața. ȘEZ. I 89. • reflexiv (Învechit și arhaizant) Se ușurară de hainele grele și se așezară pe divanuri. SADOVEANU, O. I 297. • Expresia: A-și ușura inima = a-și exprima mîhnirea, suferința; a-și vărsa focul. Că omul deaca oftează, Inima-și mai ușurează. TEODORESCU, P. P. 273. (reflexiv, familiar) A se ușura de bani = a cheltui toți banii de care dispune. 5. A îndepărta de cineva un rău, o greutate; a scuti, a salva pe cineva de ceva. Îmi ești trebuitor ca să mă mai ușurezi de blăstemurile norodului. NEGRUZZI, S. I 141. Ușurează-mă de această întrebare. GORJAN, H. I 6. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UȘURA: UȘURÁ, ușurez, verb I. tranzitiv și reflexiv 1. A reduce sau a scădea din greutate. 2. figurat A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. ♦ reflexiv (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦ tranzitiv A înlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra. • Expresia: (familial) A (se) ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. ♦ tranzitiv figurat A scuti; a salva. – Din ușor2. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UȘURA: UȘURÁ, ușurez, verb I. tranzitiv și reflexiv 1. A reduce sau a scădea din greutate. 2. figurat A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. ♦ reflexiv (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦ tranzitiv A înlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra. • Expresia: (familial) A (se) ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. ♦ tranzitiv figurat A scuti; a salva. – Din ușor2. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UȘURA: UȘURA verb 1. a (se) despovăra. (S-a usura de greutatea din spinare.) 2. a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce. (Încărcătura corăbiei s-a usura.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, (învechit și popular) a (se) ostoi, (popular) a (se) ogoi, (învechit și regional) a (se) mîngîia, (învechit) a (se) odihni, (figurat) a adormi, a (se) răcori. (I-a usura durerea.) 4. a facilita, a favoriza, a înlesni. (A usura producerea unui fenomen.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ușura: ușurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu ușuréz, persoana a treia singular: el / ea și plural ușureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ușura: ușura, ușurez vezi r. (eufem.) 1. a defeca. 2. a urina. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru UȘURA: UȘURÁ, ușurez, verb I. reflexiv A urina; a defeca (2). Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ușura: ușurá (a usura) verb, indicativ prezent 3 ușureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'USURA' USUCAPIÚNEușuíUȘULÍȚĂușúrUȘURÁUȘURÁREUȘURÁTUȘURĂTÁTEUȘURÁTIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ușura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ușura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a ușura de greutatea din spinare. Încărcătura corăbiei s-a ușura. I-a ușura durerea. A ușura producerea unui fenomen. S-a ușura de greutatea din spinare. Încărcătura corabiei s-a ușura. A ușura producerea unui fenomen. Ușurá a ușura verb, indicativ prezent 3 ușureáză. |
GRAMATICA cuvântului ușura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ușura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ușura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE uşura? Vezi cuvântul uşura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul uşura?[ u-şu-ra ] Se pare că cuvântul uşura are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ușura Inţelegi mai uşor cuvântul ușura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și ușura inima = a-și exprima mîhnirea, suferința; a-și vărsa focul Reflexiv, familiar A se ușura de bani = a cheltui toți banii de care dispune familial A se ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii familial A se ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ușura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma soluție de continuitate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ușura se conjugă: ei ele ușureáză
