 | as |
|
| Ustura [ us-tu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU ustura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ustura în mai multe dicționareDefinițiile pentru ustura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ustura (forma la infinitiv) A ustura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru USTURA: USTURÁ, persoană 3. ústură, verb I. tranzitiv (Folosit și factitiv sau absolut; complementul indică o ființă sau o parte a corpului și este în același timp subiect logic; subiectul gramatical indică locul dureros sau agentul care cauzează durerea) 1. A face pe cineva să simtă o senzație ascuțită de înțepătură sau de arsură, de obicei dureroasă. Învîrtea cu o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul Și mormăia că o ustură, de ceapă, ochii. BENIUC, vezi 37. Sara, mă ustura pielea feții și mă durea capul. SADOVEANU, O. VII 49. Zăpada sfărmicioasă stăpînea tot cuprinsul, atît de albă, că, privind-o mai mult, ustura ochii. REBREANU, N. 68. Ochii roșii îi ardeau în cap și-l usturau ca de fum. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. • Expresia: A-l ustura (pe cineva) inima (sau la inimă), se spune cînd cineva simte o durere puternică, fizică sau morală. Mă ustură inima-n mine, cumătră! mă rog, scoate-mă. CREANGĂ, P. 33. (Glumeț) A-l ustura pe cineva spatele, se spune cînd cineva merită bătaie. 2. figurat A trata rău pe cineva, asuprindu-l, chinuindu-l, făcîndu-l să sufere. Ne-am dat robi unuia Calistrat vel-vornic. Ne-a ucis și ne-a usturat acesta; ne-au ucis și ne-au usturat alții după dînsul. SADOVEANU, N. forme 28. Are să se mînie și are să ne usture rău mînia lui. id. O. VI 68. Îl ustura sufletul de amărăciune. REBREANU, R. I 129. ♦ A înțepa pe cineva cu vorba. Povestea e extrem de pitorească și ustură în toate cuvintele ei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 15/7. Mătrăguna A-nvățat un brusture Să le spuie-n față una Care să le usture! TOPÎRCEANU, B. 50. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ustura: usturá (-r, -át), verb – A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. – Mr. ustur, istr. usturu. latina ūstŭlāre (Densusianu, limba română, XXXIII, 288; Pușcariu 1845; REW 9097), conform usca și italiana ustolare (cors. usciá, logud. usciare), vezi spaniolă uslar (Bierzo asturar). – derivat usturător, adjectiv (caustic, care ustură, picant); usturătură, substantiv feminin (înțepătură, mîncărime, usturime); usturime, substantiv feminin (senzație de arsură, de mîncărime); usturos, adjectiv (picant); usturoi (variantă Transilvania ustunoi), adjectiv (care ustură, plantă Alium sativum); usturoiță, substantiv feminin (plantă cruciferă cu miros de usturoi, Alliaria officinalis). Forme diferite ale cuvantului ustura: ustura-r ustura-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru USTURA: USTURÁ, persoană 3 ústură, verb I. tranzitiv A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ figurat A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – latina ustulare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru USTURA: USTURÁ, persoană 3 ústură, verb I. tranzitiv A produce cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ figurat A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – latina ustulare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ustura: usturá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea ústură, imperfect persoana a treia singular: el / ea usturá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ustura: usturá (a ustura) verb, indicativ prezent 3 ústură Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'USTURA' UȘTIÓRUSTIÚNEústnăústurUSTURÁUSTURÁREUSTURĂTÓRUSTURĂTÚRĂUSTURICIÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ustura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ustura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Usturá a ustura verb, indicativ prezent 3 ústură. |
GRAMATICA cuvântului ustura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ustura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ustura poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ustura? Vezi cuvântul ustura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ustura?[ us-tu-ra ] Se pare că cuvântul ustura are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ a da tonul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
