 | as |
|
| Uşor [ u-şor ] VEZI SINONIME PENTRU uşor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului usor în mai multe dicționareDefinițiile pentru usor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UȘÓR: UȘÓR2, -OÁRĂ, ușori, -oare, adjectiv I. (În sens material, în opoziție cu greu) 1. Care are greutate mică, care cîntârește puțin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă. Foaie verde lemn ușor, De nimica nu mi-i dor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 32. • Benzină ușoară vezi benzină. (Sport) Categorie ușoară = categorie a boxerilor care au greutatea corpului dela 57 la 61 kg. Industrie ușoară vezi industrie. • Expresia: Fie-i țărîna ușoară = (formulă întrebuințată la înmormîntări sau, mai rar, cînd se pomenește despre un mort) odihnească-se în pace! aibă parte de deplina odihnă a morții! Soacră-mea – fie-i țărîna ușoară! – așa a făcut cu mine. CREANGĂ, P. 4. Așa m-au deprins Ștefan, ușoară țărna-i fie. ALECSANDRI, O. 220. ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică mică. ♦ (Despre mîncări, alimente) Care nu dă senzația de încărcare a stomacului; care nu cade greu; care se digeră ușor. 2. Care nu poartă sau nu conține greutăți; neîncărcat, neîmpovărat. Vorba ceea: fală goală, traistă ușoară. CREANGĂ, O. A. 215. • Expresia: (A fi) cu inima ușoară = (a fi) lipsit de supărări, de griji; a fi vesel, voios. Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. EMINESCU, O. I 87. (A fi) îmbrăcat ușor = (a fi) îmbrăcat cu haine subțiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puțin și se deplasează cu repeziciune. Călărimea la romîni trebuie să fi fost de două feluri: grea și ușoară. BĂLCESCU, O. I 25. • (Ieșit din uz) Artilerie ușoară = artilerie care cuprinde piese de calibru mic, lesne deplasabile. 3. Iute, sprinten, vioi. Turturica fiind mai ușoară, ajunge mai înainte. CREANGĂ, P. 273. Adese văz pe cronicari a face deosebire între călărimea ce se bătea în linie și gonacii cu cai ușori care se întrebuințau spre... a lua în goană pe verb reflexiv:ăjmași. BĂLCESCU, O. I 25. Cîndu-i zi de sărbătoare, Sînt ușoară foarte tare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 420. • Expresia: A fi ușor de cap (sau a avea cap ușor) = a pricepe cu ușurință, a fi ager la minte, isteț, deștept. El se vede c-o fost mai ușor de cap, o făcut ce-o făcut și-o scăpat într-un an. MIRONESCU, S. A. 136. A fi ușor la mînă (sau a avea mînă ușoară) vezi mînă (l). (Popular, depreciativ) A fi ușor de gură = a fi vorbăreț, flecar. Și p-atunci bărbierii erau... ușori de gură. ISPIRESCU, U. 112. • figurat Ușoare la pîrjol, acoperișurile de stuf dintr-o dată izbucneau în lungi pălălăi spre cer. SADOVEANU, O. I 550. II. Care pare lipsit de greutate. 1. (În opoziție cu tare, puternic, intens) Mic, puțin, slab (ca volum, amploare, consistență, intensitate). Vîntul ușor le bătea fețele. DUMITRIU, N. 53. Mă izbește în obraz un curent puternic și picături ușoare de ploaie. SAHIA, N. 26. Al ei chip se zugrăvește plin și alb; cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri. EMINESCU, O. I 79. Un susur noptatic se înalță de pre fața pămîntului; din adierea vîntului... din mii de sunete ușoare și nedeslușite se naște ca o slabă suspinare ieșită din sînul obosit al naturei. ODOBESCU, S. III 17. ♦ (Despre somn) Din care te trezești cu ușurință; figurat liniștit, calm. ♦ (Despre reliefuri) Domol, lin, dulce. Iazul în vale își scînteia apele; o clopotniță a unui sat se arăta după o spinare ușoară de colnic, fulgerînd raze lungi în soare. SADOVEANU, O. VI 209. ♦ (Despre țesături; prin analogie, despre abur, pîclă etc.) Rar, subțire. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pîclă. SADOVEANU, O. I 369. Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică. ALECSANDRI, P. A. 124. • (Adverbial) Si mă-mbrac în părul galben, ca în strai ușor țesut. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Poetic) Fin, gingaș, diafan. Cu cosiță gălbioară, Ea e naltă și ușoară. COȘBUC, P. I 95. Prin hainele-i argintoase îi transpar membrele ușoare. EMINESCU, N. 67. 2. (În opoziție cu adînc, apăsat; despre urme, linii) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă de către un corp cu mică greutate; puțin apăsat, puțin adîncit. La colțul gurii, [avea] cîteva cute ușoare, ca un mănunchi de raze. BASSARABESCU, substantiv neutru 68. Iar împăratul, îndeseară, Zări o urmă ușoară De sprintenă fiară. TEODORESCU, P. P. 173. ♦ (Despre pas, prin extensie despre mers) Care abia atinge pămîntul; prin extensie fără zgomot. Și dreapta mi-e dragă... și mersul tău ușor ca de presură, și toată ființa ta. DELAVRANCEA, O. II 35. Ieși Zamfira... cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56. III. (În sens abstract) 1. Care e lesne de suportat, de dus, care nu reprezintă o greutate, o povară (prea mare); (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligații materiale) care nu apasă prea greu, care este puțin împovărător; mic. Îndatorirea romînilor către turci sta într-un ușor tribut de 3000 bani roșii. BĂLCESCU, O. II 13. (Ironic) Nici o boală nu-i ușoară Ca vara la umbrișoară; Nici o boală nu e grea Ca vara cu secerea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 426. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; blînd, indulgent. Legile lui fură și mai ușoare. GHICA, A. 681. ♦ (Despre viață, trai) Fără griji, comod, plăcut. Ah! Viața nu este ușoară. MACEDONSKI, O. I 37. 2. Care nu prezintă dificultăți, care nu cere efort; lesne de înțeles, de realizat; simplu. Problemă ușoară. ▭ Virtutea e ușoară Cînd ai ce-ți trebuiește. EMINESCU, O. I 60. • Muzică ușoară = muzică distractivă. • (Substantivat, în locuţiune adverbiala) Cu ușorul = cu multă ușurință, lesne, fără pericol. Preuteasa însă, văzînd că au scăpat așa de cu ușorul... s-au și dus îndata-mare la morariu. SBIERA, P. 241. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. Acuma, cît mai ține omătul, drumurile-s ușoare. SADOVEANU, B. 107. 3. Lipsit de adîncime, de seriozitate ( vezi superficial); (despre oameni și despre manifestările lor) ușuratic, frivol. S-o vezi... Cum zîmbește tuturora cu gîndirea ei ușoară? EMINESCU, O. I 157. Dumitale îți e lesne a vorbi cu așa ușor ton. D-ta n-ai iubit, nici ai să iubești verb reflexiv:eodată. NEGRUZZI, S. I 45. • Expresia: Moravuri ușoare = purtare imorală. ♦ Fără importanță, neînsemnat. Magda mai făcu și alte ușoare întrebări, apoi se întoarse la Orheieni. SADOVEANU, O. VII 139. Forme diferite ale cuvantului usor: -oÁrĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UȘÓR: UȘÓR2 usoroáră (usoróri, usoroáre) 1) (în opoziție cu greu) Care are greutate mică, neînsemnată; care cântărește puțin. Valiză usoroară. • Categorie usoroară categorie la box, lupte sau haltere care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 și 61 kg. Fie-i (sau să-i fie) țărâna usoroară (sau somnul usor) formulă rostită la înmormântarea sau pomenirea unui mort. 2) Care poate fi realizat fără eforturi fizice sau intelectuale deosebite. Problemă usoroară. 3) Care este lipsit de intensitate, de asprime, de acuitate, de tărie etc. Vânt usor. 4) Care este lipsit de masivitate. Construcție usoroară. 5) Care este lipsit de gravitate. Pedeapsă usoroară. 6) (despre țesuturi) Care este subțire și fin; aerian; vaporos; diafan. 7) Care vădește vioiciune, sprinteneală. Mers usor. • A fi usor de (sau la) cap a prinde îndată firul gândurilor; a înțelege repede. 8) (despre alimente și alimentație) Care este limitat cantitativ sau care are puține calorii. Cină usoroară. 9) Care este lipsit de adâncime. Urmă usoroară. 10) (despre somn) Care poate fi întrerupt de cel mai mic zgomot. • Somn usor urare adresată celui care pleacă la culcare. 11) Care vădește lipsă de seriozitate. Moravuri usoroare. 12) (despre unități militare) Care nu este înzestrat cu armament greu. Cavalerie usoroară. /<lat. levis Forme diferite ale cuvantului usor: oáră Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UȘÓR: UȘÓR1 adverb 1. Încet, domol, lin. Bate ușor vîntul. STANCU, despre 19. Ziceți-i ușor, ca o adiere... cu foc, iubiților. SADOVEANU, O. I 402. ♦ (Pe lîngă verbe de mișcare) Fără zgomot, fără să apese pasul. Pășește ușor. 2. Cu ușurință, fără complicații, fără efort; lesne, comod, în voie. Toate acestea le știu și a fost ușor să le aflu. C. PETRESCU, C. vezi 108. A murit ușor, ca un pui de găină. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 36. E sat dincolo – drum umblat Și dealul mic, ușor să-l sui. COȘBUC, P. I 232. Nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii ca în ziua de astăzi. CREANGĂ, O. A. 220. 3. Fără seriozitate, fără adîncime; superficial, ușuratic. Mai tîrziu va vide că, deși m-am purtat ușor, nu am făcut nimică de nevrednic. KOGĂLNICEANU, S. 139. • Expresia: A lua ușor un lucru (sau a trece ușor peste un lucru) = a nu da prea mare importanță unui lucru, a-l privi în mod superficial, a nu-l aprofunda. Hotărîse să treacă ușor pe deasupra faptelor. VORNIC, P. 181. A lua viața ușor = a nu-și face griji, necazuri. Cînta, juca și lua viața ușor. DUMITRIU, P. forme 57. 4. Puțin. A început să vorbească cu glasul ușor tremurat. REBREANU, R. I 234. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UȘOR: UȘOR adjectiv, adverb 1. adjectiv subțire, (învechit) sprinten. (O haină usor de vară.) 2. adjectiv comod, lejer. (Poartă un capod usor.) 3. adjectiv rar, subțire, transparent, (învechit) ușure. (O ceață usor.) 4. adjectiv domol, lin, (învechit) ușure, (figurat) blînd, dulce, molatic. (O pantă usor.) 5. adjectiv blînd, calm, domol, lin, liniștit, moderat, molcom, potolit. (Vînt usor; ploaie usor.) 6. adjectiv mic, slab. (O usor furtună de praf.) 7. adjectiv accesibil, elementar, simplu. (Cunoștințe cît mai usor pentru cei mici.) 8. adjectiv facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problemă usor la matematică.) 9. adverb comod, facil, lesne. (Rezolvă usor problema.) 10. adjectiv comod, facil, lesnicios. (O cale de rezolvare usor.) 11. adverb comod, îndemînă, lesne. (Îi e mai usor să spună că...) 12. adjectiv comod, liniștit, tihnit. (O viață usor.) 13. adjectiv (medicina) benign, curabil, vindecabil. (Formă usor a unei boli.) 14. adjectiv mic, neimportant, neînsemnat. (O greșeală usor de ortografie.) 15. adverb blînd, lin, (învechit și popular) molcomiș. (Seara coboară usor.) 16. adverb puțin. (Cu glasul usor tremurat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ușor: ușór (ușoáră), adjectiv – 1. Cu greutate mică. – 2. Iute, sprinten, vioi. – 3. Neînsemnat, nesemnificativ. – 4. Superficial, fără consistență. – 5. Inconstant, schimbător. – 6. Lasciv. – 7. Facil, factibil, lesne de făcut. – 8. (adverb) În mod lejer, facil. – Variante ușure, învechit i(u)șor. Mr. li(c)șor, megl. licșor. latina lĕvis (Pascu, Beiträge, 12; Tiktin; REW 5004; Skok, ZRPh., LIV, 181). derivat nu este simplă. Se poate presupune un rezultat limba română *lieu (conform italiana lieve, prov. leu), cu sufix -șor. – derivat ușura, verb (a face mai ușor; a scădea din greutate; a calma, a seda, a liniști); ușurătate, substantiv feminin (lejeritate, nesocotință; facilitate), învechit; ușuratic (variantă ușuratec), adjectiv (nesocotit, inconstant); ușurel, adjectiv (mai ușor; adverb, încet, cu calm); ușurime, substantiv feminin (ușurință, agilitate; nesocotință, inconstanță); ușurință, substantiv feminin (învechit, înviorare; facilitate, nesocotință). Forme diferite ale cuvantului usor: ușoáră Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UȘÓR: UȘÓR3, ușori, substantiv masculin Fiecare dintre cei doi stîlpi verticali de care se prind (direct sau prin intermediul unui toc) canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau (rar) ale ferestrei. Răzimîndu-se de ușorul ușii, își trase una după alta, repede, încălțămintele de împrumut. SADOVEANU, O. VII 149. Nu se mai cunoștea pe din afară nici ușă, nici ușori. CREANGĂ, P. 255. Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori. EMINESCU, O. I 93. – Variante: usciór ( vezi limba română septembrie 1953, 181, CAMIL PETRESCU, O. II 470), ușciór (REBREANU, P. S. 162), uștiór (PAMFILE, I. C. 29), ușchiór (SLAVICI, N. II 177) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UȘÓR: UȘÓR1 adverb 1) Fără intensitate. A lovi usor. 2) Cu vioiciune; vioi. A merge usor. 3) Fără efort. A răzbate usor. • A scăpa usor a se alege cu mici neplăceri; a ieși fără mari dificultăți dintr-o încurcătură. 4) În mod neserios; fără a acorda importanța cuvenită. A privi usor lucrurile. 5) În măsură mică; un pic; puțin. A sufla usor. /<lat. levis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ușor: 1) ușór (est) și ușcĭór (vest) m. (latina ostiolum, popular *ustiólum, dim. despre ostium, ustium, ușă; italiana usciuolo, pv. ussol, pg. ixó). Laturile verticale ale cadruluĭ ușiĭ orĭ ferestreĭ: stătea rezemat de ușor. vezi prag și toc 1. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UȘÓR: UȘÓR1, ușori, substantiv masculin Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Variante: usciór, ușciór substantiv masculin] – latina osteolum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UȘÓR: UȘÓR1, ușori, substantiv masculin Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Variante: usciór, ușciór substantiv masculin] – latina osteolum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UȘÓR: UȘÓR3 usori m. Fiecare dintre cei doi stâlpi, care sprijină ușa; parte laterală a tocului unei uși. /<lat. osteolum Forme diferite ale cuvantului usor: usori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru UȘÓR: UȘÓR substantiv (construcții) (învechit și regional) stâlp, (regional) rost. (usor la o ușă.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UȘOR: UȘOR substantiv (construcții) (învechit și regional) stîlp, (regional) rost. (usor la o ușă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ușor: ușór adjectiv masculin, plural ușóri; forme singular ușoáră, plural ușoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ușor: ușór1 adjectiv masculin, plural ușóri; forme ușoáră, plural ușoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ușor: Ușor ≠ anevoie, anevoios, dificil, grav, greu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ușor: ușór substantiv masculin, plural ușóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ușor: ușór2 substantiv masculin, plural ușóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru UȘÓR: UȘÓR adjectiv verbal fluent. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ușor: ușor adjectiv verbal FLUENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'USOR' UȘÍȚĂusláșÚSNĂUso/eUȘÓRuspătézuspénieustáUSTÁȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ușor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ușor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii UȘÓR2 ușoroáră ușoróri, ușoroáre 1 în opoziție cu greu Care are greutate mică, neînsemnată; care cântărește puțin. Valiză ușoroară. • Categorie ușoroară categorie la box, lupte sau haltere care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 și 61 kg. Fie-i sau să-i fie țărâna ușoroară sau somnul ușor formulă rostită la înmormântarea sau pomenirea unui mort. Problemă ușoroară. Vânt ușor. Construcție ușoroară. Pedeapsă ușoroară. Mers ușor. • A fi ușor de sau la cap a prinde îndată firul gândurilor; a înțelege repede. Cină ușoroară. Urmă ușoroară. • Somn ușor urare adresată celui care pleacă la culcare. Moravuri ușoroare. Cavalerie ușoroară. O haină ușor de vară. Poartă un capod ușor. O ceață ușor. O pantă ușor. Vînt ușor; ploaie ușor. O ușor furtună de praf. Cunoștințe cît mai ușor pentru cei mici. O problemă ușor la matematică. Rezolvă ușor problema. O cale de rezolvare ușor. Îi e mai ușor să spună că. O viață ușor. Formă ușor a unei boli. O greșeală ușor de ortografie. Seara coboară ușor. Cu glasul ușor tremurat. Vânt ușor; ploaie ușoroară. Cunoștințe cât mai ușoroare, pentru cei mici. O problemă ușoroară la matematică. Seara coboară ușor. Cu glasul ușor tremurat. A lovi ușor. A merge ușor. A răzbate ușor. • A scăpa ușor a se alege cu mici neplăceri; a ieși fără mari dificultăți dintr-o încurcătură. A privi ușor lucrurile. A sufla ușor. UȘÓR3 ușori m. Ușor la o ușă. Ușor la o ușă. |
GRAMATICA cuvântului ușor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ușor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ușor poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE uşor? Vezi cuvântul uşor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul uşor?[ u-şor ] Se pare că cuvântul uşor are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ușor Inţelegi mai uşor cuvântul ușor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeSport Categorie ușoară = categorie a boxerilor care au greutatea corpului dela 57 la 61 kg Fie-i țărîna ușoară = formulă întrebuințată la înmormîntări sau, mai rar, cînd se pomenește despre un mort odihnească-se în pace! aibă parte de deplina odihnă a morții! Soacră-mea – fie-i țărîna ușoară! – așa a făcut cu mine A fi cu inima ușoară = a fi lipsit de supărări, de griji; a fi vesel, voios A fi îmbrăcat ușor = a fi îmbrăcat cu haine subțiri Ieșit din uz Artilerie ușoară = artilerie care cuprinde piese de calibru mic, lesne deplasabile A fi ușor de cap sau a avea cap ușor = a pricepe cu ușurință, a fi ager la minte, isteț, deștept Popular, depreciativ A fi ușor de gură = a fi vorbăreț, flecar Muzică ușoară = muzică distractivă Substantivat, în locuţiune adverbiala Cu ușorul = cu multă ușurință, lesne, fără pericol Moravuri ușoare = purtare imorală A lua ușor un lucru sau a trece ușor peste un lucru = a nu da prea mare importanță unui lucru, a-l privi în mod superficial, a nu-l aprofunda A lua viața ușor = a nu-și face griji, necazuri |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ușor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cardioaccelerator, cardioacceleratori, adjectiv în sintagma nerv cardioaccelerator?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ușor are forma: ușóri
