 | as |
|
| Uscătură [ us-că-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU uscătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului uscatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru uscatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru USCĂTURĂ: USCĂTÚRĂ, uscături, substantiv feminin (Mai ales la plural ) 1. Creangă subțire și uscată (desprinsă de copac). vezi verb reflexiv:easc, gătej. Iarna se lungea și uscăturile puține în pădurea boierească. REBREANU, R. I 233. Fata, harnică cum era, curăți părul de uscături și de omizi. CREANGĂ, P. 287. O fată... se duse în pădure după uscături. ȘEZ. I 243. Nu e pădure fără uscături (= orice colectivitate are și unele elemente rele în sînul ei). ♦ figurat (La plural ) Oameni de nimic, ticăloși. Erau și uscături care, ca să se pună bine cu Baciu, îi spuneau... ce vorbeau oamenii. PAS, Z. III 284. 2. (La plural ) Mîncări uscate, care se mănîncă neîncălzite (și fără o preparare specială). Îmi puse dinainte niște uscături, un pui fript, ochiuri și o gărăfioară cu vin. GANE, N. II 159. Pune atunci un talger de uscături ș-o garafă cu vin dinaintea părintelui Buligâ. CREANGĂ, A. 95. Rareori mănîncă bine, mai mult uscături și post. PANN, P. vezi II 115. ♦ Uscățele. 3. figurat Epitet dat unei femei slabe și rele. Așa ți se cade, uscătură netrebnică, care știi numai să plîngi și nu știi că plînsul e mai amar pentru cine a rîs toată viața! GANE, N. III 175. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru USCĂTURĂ: USCĂTURĂ s. 1. (mai ales la plural ) gătej, surcea, surcică, verb reflexiv:easc, (învechit și regional) tîrș, (regional) rancotă, rascotă, (prin Bucovina) clenci, (prin Transilvania) hăbădic, pogmete (la plural), (prin Muntenia) raburi (la plural), (prin Bucovina) selniță, (prin Transilvania) sfărgaci, (Banat) șibă, (învechit) șormînt. (Face focul cu niște uscatura.) 2. (învechit) secătură. (Curăță copacul de uscaturai.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru USCĂTURĂ: USCĂTÚRĂ, uscături, substantiv feminin 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la plural ) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, vezi uscățel (3). – Usca + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru USCĂTURĂ: USCĂTÚRĂ, uscături, substantiv feminin 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la plural ) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, vezi uscățel (3). – Usca + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru USCĂTURĂ: USCĂTÚRĂ uscaturai forme 1) Creangă uscată; verb reflexiv:easc. A strânge uscaturai. 2) la plural Fructe uscate. 3) mai ales la plural rar Mâncare uscată care se consumă rece. /a (se) usca + sufix uscaturaătură Forme diferite ale cuvantului uscatura: uscaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru uscătură: uscătură forme 1. arbust uscat: nu e pădure fără uscătură; 2. plural surcele de aprins focul; 3. plural mezeluri la masă (șuncă, cașcaval). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru uscătură: uscătură, uscături substantiv feminin (șc.) elev sau student submediocru / slab. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru uscătură: uscătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat uscătúrii; plural uscătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru uscătură: uscătúră substantiv feminin, plural uscătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'USCATURA' USCĂȚÍVUSCĂTOÁREUSCĂTÓRUSCĂTORÍEUSCĂTÚRĂUSCĂTUREÁuscătureá/uscăturícăUȘCHEÁLĂUȘCHÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL uscătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului uscătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Face focul cu niște uscătură. Curăță copacul de uscăturăi. USCĂTÚRĂ uscăturăi forme 1 Creangă uscată; verb reflexiv:easc. A strânge uscăturăi. /a se usca + sufix uscăturăătură. Curăță copacul de uscăturăi. |
GRAMATICA cuvântului uscătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului uscătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul uscătură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE uscătură? Vezi cuvântul uscătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul uscătură?[ us-că-tu-ră ] Se pare că cuvântul uscătură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL uscătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A înceta din viață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul uscătură are forma: uscătúri
