 | as |
|
| Usca [ us-ca ] VEZI SINONIME PENTRU usca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului usca în mai multe dicționareDefinițiile pentru usca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a usca (forma la infinitiv) A usca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru USCA: USCÁ, usúc, verb I. 1. tranzitiv A scoate umezeala din sau de pe ceva (printr-un procedeu mecanic sau prin expunere la soare, la vînt, la foc etc.); a zbici, a zvînta. Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351. Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114. Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353. • reflexiv Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255. Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62. Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35. (expresie) A se usca (sau a i se usca cuiva) gura (sau gîtul) de sete, se spune cînd cineva are o senzație puternică de sete, de căldură etc. Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242. • intranzitiv (În expresie) Bea de usucă = bea foarte mult. (Rar, într-o construcție tranzitivă) Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331. ♦ reflexiv (Despre ochi) A înceta să mai verse lacrimi; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277. • tranzitiv Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162. Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112. 2. tranzitiv A deshidrata legume, fructe, carne, pește, etc. (pentru a le putea conserva mai multă verb reflexiv:eme). 3. reflexiv (Despre plante, prin extensie despre locul unde cresc) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7. Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56. Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38. • figurat Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197. 4. reflexiv (Despre ființe) A-și pierde vlaga, a slăbi peste măsură (ca urmare a unei stări fizice sau psihice chinuitoare). De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290. Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10. Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84. • (Determinat prin «de dor») Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117. Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706. • tranzitiv factitiv La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, vezi 16. Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia, a se închirci. De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118. • tranzitiv (Atestat în forma usuca) Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELRANU, Ț. 66. (figurat) Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23. • intranzitiv (Rar) Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65. 6. tranzitiv factitiv figurat (Rar) A face să cheltuiască mult, a stoarce de bani; a ruina. Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198. – prezent industrie și: usc (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 59). – Variantă; usucá verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru USCA: USCÁ, usúc, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. • Expresia: (reflexiv) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (absolut) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ reflexiv (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. tranzitiv A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. reflexiv și tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; prin extensie a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ reflexiv (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. reflexiv (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. tranzitiv figurat (familial) A face pe cineva să cheltuiască mult; a ruina, a sărăci. 6. reflexiv figurat (familial) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – latina exsucare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru USCA: USCÁ, usúc, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ♦ Expresia: (reflexiv) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (absolut) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ reflexiv (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. tranzitiv A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. reflexiv și tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; prin extensie a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ reflexiv (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. reflexiv (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. tranzitiv figurat (familial) A stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci. 6. reflexiv figurat (familial) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – latina exsucare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru USCA: USCA verb 1. a se zbici, a se zvînta, (învechit și regional) a se prăji. (Rufele s-au usca.) 2. a deshidrata. (A usca legume.) 3. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (popular) a (se) gălbeni, (învechit și regional) a seca, (regional) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Moldova) a (se) probăjeni, (prin Moldova și Transilvania) a (se) probozi, (Moldova și Bucovina) a (se) ugili. (O plantă care s-a usca.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru usca: uscá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu usúc, persoana a doua singular: tu usúci, persoana a treia singular: el / ea și plural usúcă, persoana întâi plural: noi uscăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural usúce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru usca: uscá (a usca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu usúc, persoana a doua singular: tu usúci, 3 usúcă, persoana întâi plural: noi uscắm; conjunctiv prezent 3 să usúce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru USCA: USCÁ verb vezi atrofia, calici, degenera, ruina, sărăci, scăpăta, seca. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru usca: usca verb vezi ATROFIA. CALICI. DEGENERA. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SECA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru usca: usca, usuc vezi t. 1. a stoarce (pe cineva) de bani 2. a bea foarte mult Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'USCA' USÁGIUUȘÁRUȘÁRNICuscUSCÁUSCĂCIÓRUSCĂCIÓSUSCĂCIÚNEUSCÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL usca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului usca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rufele s-au usca. A usca legume. O plantă care s-a usca. Rufele s-au usca. Pâinea veche s-a usca. Uscá a usca verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu usúc, persoana a doua singular: tu usúci, 3 usúcă, persoana întâi plural: noi uscắm; conjunctiv prezent 3 să usúce. |
GRAMATICA cuvântului usca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului usca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul usca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE usca? Vezi cuvântul usca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul usca?[ us-ca ] Se pare că cuvântul usca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL usca Inţelegi mai uşor cuvântul usca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe intranzitiv În expresie Bea de usucă = bea foarte mult reflexiv A i se usca gura sau gâtul ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete Absolut Bea de usucă = bea foarte mult ♦ Expresia: reflexiv A i se usca gura sau gâtul ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete Absolut Bea de usucă = bea foarte mult |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL usca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu multă sau mare ușurință?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul usca se conjugă: ei ele usúcă
