eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ursitoare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Ursitoare [ ur-si-toa-re ]
VEZI SINONIME PENTRU ursitoare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ursitoare în mai multe dicționare

Definițiile pentru ursitoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URSITOARE:
URSITOÁRE, ursitoare, substantiv feminin (În concepțiile mistice)

1. Ființă imaginară despre care se crede că hotărăște soarta omului, imediat după nașterea lui. Se vede că-l ursise ursitoarea să-i putrezească oasele în pădurea Cotoșmanei. GALACTION, O. I 274. Dragul meu, nu sînt frumoasă? Toate darurile firii Mi le-au dat la leagăn daruri ursitoarele, zefirii. EFTIMIU, Î. 106. Cununa ta de zile și de visuri Au împletit-o rele ursitoare. GOGA, P. 30. A treia seară, cînd veniră ursitoarele, se întîmplă ca unchiașul să fie deștept. ISPIRESCU, L. 97.

2. (Învechit) Soartă, destin, ursită (1). Așa mi-a fost ursitoarea sau planeta. GORJAN, H. II 69. Nouă ani dacă trecea... Ursitoarea se-mplinea, Feciorașul se-ntorcea. TEODORESCU, P. P. 618.

– plural și: ursitori (EMINESCU, N. 29).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ursitoare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ursitoare:
ursitoáre forme, plural orĭ, ca privighetorĭ, și maĭ puțin bine oare. Zînă care, după credința poporuluĭ, vine, împreună cu altele doŭă, a treĭa zi după nașterea unuĭ copil și-ĭ hotărăște (ursește) soarta: se depărtează ursitorile din prejuru caseĭ (verb reflexiv:. 1911, 11, 253, și Doĭna, 2-3, 31, de 4 orĭ plural în orĭ).

– Romaniĭ le numeaŭ parcae, ĭar Greciĭ moirai. Numele lor eraŭ: Clotho, Lachesis și Atropos.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

URSITOARE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru URSITOARE:
URSITOÁRE, ursitoare, substantiv feminin (În superstiții)

1. Ființă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului de la naștere.

2. (învechit) Soartă, destin, ursită. [plural și: ursitori]

– Din ursi + sufix -(i)toare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

URSITOARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URSITOARE:
URSITOÁRE ursitoare forme (în superstiții) Ființă imaginară, despre care se crede că poate hotărî soarta omului la naștere. [G.-D. ursitoarei] /a ursi + sufix ursitoaretoare
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

URSITOARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru URSITOARE:
URSITOÁRE substantiv verbal destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ursitoare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ursitoare:
ursitoare substantiv verbal DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

URSITOARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URSITOARE:
URSITOARE substantiv (popular) ursită. (După credințele populare, ursitoareele sînt trei zîne.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'URSITOARE'
URȘINÍCURSÍREURSÍTURSÍTĂURSITOÁREURSITÓRursiuURSOÁICĂURSOÁIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL URSITOARE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ursitoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
URSITOÁRE ursitoare forme în superstiții Ființă imaginară, despre care se crede că poate hotărî soarta omului la naștere.
Ursitoarei] /a ursi + sufix ursitoaretoare.
După credințele populare, ursitoareele sunt trei zâne.
După credințele populare, ursitoareele sînt trei zîne.

GRAMATICA cuvântului URSITOARE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ursitoare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul URSITOARE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul URSITOARE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru URSITOARE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE ursitoare?
Vezi cuvântul ursitoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ursitoare?
[ ur-si-toa-re ]
Se pare că cuvântul ursitoare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL URSITOARE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Electronică; în sintagma circuit imprimat?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
parte care intră cu necesitate în componența unui întreg
sistem de cristalizare având ca formă fundamentală o prismă dreaptă cu bazele romburi
circuit prefabricat în care conductoarele de legătură și unele componente sunt realizate sub formă de benzi înguste sau suprafețe conductoare pe un suport izolant; impropriu cablaj imprimat
capsulă cosmică
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app