 | as |
|
| Urs [ urs ] VEZI SINONIME PENTRU urs PE ESINONIME.COM definiția cuvântului urs în mai multe dicționareDefinițiile pentru urs din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru URS: URS (latina ursus) s.m I. Numele mai multor mamifere din familia Urside: 1. Urs brun, urs omnivor din Europa și din Asia temperată, vara pătrunzând și în tundră, cu corpul masiv, lung de c. 2 m, acoperit cu blană de culoare brună (Ursus arctos); în general sunt pașnici, dar dacă se simt amenințați sau deranjați de la mâncare pot deveni foarte agresivi. Atacă frecvent vitele, iar dacă sunt înfometați pătrund și în livezi, în gospodăriile sătești și corturile turiștilor pentru a căuta hrană. Fiind o specie periclitată la nivel european, vânarea u.b. este strict reglementată prin lege. În România, ca urmare a măsurilor susținute de protecție, se găsesc cele mai importante efective de u.b. din Europa (cu excepția spațiului ex-sovietic). Iarna își petrec mare parte din timp dormind, dar nu este vorba de o hibernare propriu-zisă. 2. Urs alb (sau polar) (Ursus maritimus, Thalassarctos maritimus) = specie de urs carnivor din regiunile arctice, lung de 2,8 m, cu blană albă, care se hrănește în special cu foci; poate ajunge la greutatea de c. 700 kg. Urs grizzly vezi grizzly. Urs andin (urs negru cu ochelari), specie de urs preponderent ierbivor, răspândit în regional muntoase din America de Sud, până la 3.000 m alt. (Tremarctos ornatus). Poate atinge 1,8 m lungime; blana este neagră, cu cercuri albe în jurul ochilor și o pată albă pe gât. • Urs negru asiatic (urs himalayan, urs tibetan), specie de urs răspândită în Asia (Himalaya, Tibet, Afghanistan, Pakistan, Indochina, China, până în extremul Orient al Federației Ruse). Are blană neagră cu puțin alb pe piept, și atinge 1,3-1,6 m lungime (Selenarctos thibetanus). • Urs negru american, specie de urs răspândită în America de Nord (în prezent îndeosebi în parcuri naționale și alte arii protejate), de 1,5-1,8 m lungime, cu blana neagră sau cafeniu închis (Euarctos = Ursus americanus). Efective mari de găsesc în Parcul Național Yellowstone. • Urs indian, specie de urs de 1,4-1,8 m lungime, cu blana neagră în amestec cu cafeniu și cenușiu, pe piept cu o pată deschisă la culoare în forma literei V, răspândit în India (la poalele Himalayei) și în Sri Lanka (Melursus ursinus). • Urs panda vezi panda. • Urs de peșteră (Ursus spelaeus) specie de urs, care a trăit în Pleistocen în regional muntoase din Europa. Eta cu c. 1/3 mai mare decât ursul brun actual, de care se deosebește și prin forma craniului (prevăzut cu o creastă sagitală și o puternică depresiune frontală), cu dentiție caracteristică de ierbivor. A fost vânat de omul din Neanderthal, dar și de strămoșii omului actual, În peșterile din Alpi s-au găsit mari acumulări de cranii dispuse și decorate în mod caracteristic, probabil datorită unor ritualuri practicate de vânătorii primitivi. Numeroase oase de urs de p. se găsesc și în peșterile din Carpați. vezi și Peștera Urșilor. 3. Urs de mare, mamifer marin din ordinul pinipede, familia otariide, cu corp fusiform, acoperit cu o blană deasă, membrele adaptate pentru pentru înot, pavilioane auditive evidente (spre deosebire de foci la care acestea lipsesc). Își duc viața în larg, hrănindu-se cu pești, dar în perioada de reproducere și creștere a puilor se adună în număr mare pe țărmuri. • Urs de m. nordic (Callorhinus ursinus) trăiește în N Oc. Pacific; masculii pot atinge 200 kg, în timp ce femelele sunt mult mai mici. Alte specii se întâlnesc în emisfera sudică, în special în apele antarctice, dar ajung și pe țărmurile Americii de Sud și în ins. Galápagos. Sin. focă cu blană. Intens vânați pentru blană, ceea ce a dus la restrângerea efectivelor. II. 1. Grindă longitudinală a unui pod de lemn. 2. figurat Om ursuz, greoi, nesociabil. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URS: URS, urși, substantiv masculin 1. Mamifer carnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană deasă brun-negricioasă sau roșcată; se hrănește și cu vegetale, iar iarna hibernează (Ursus arctos). Cît despre zmeură, dacă mi-ar fi fost sete, n-aș fi avut decît să întind mîna și s-o culeg chiar de subt labele ursului. HOGAȘ, M. N. 171. Cum văzu ursul, îl luă la cătare cu o săgeată. ISPIRESCU, L. 326. La capătul podului îl și întîmpină un urs mornăind. CREANGĂ, P. 185. • (Cu aluzie la animalul îmblînzit și dresat) Lumea se uita la noi ca la urs. PREDA, Î. 88. Se țineau [copiii] după ei ca după urs. CAMIL PETRESCU, O. II 250. Mai bine jucam ursul la porțile străine. BOLINTINEANU, O. 198. • Urs alb = urs polar. Urs polar vezi polar. • Expresia: A vinde pielea ursului din pădure sau tocmeala în tîrg și ursul în crîng = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că îl ai. A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat. (În basme) De cînd se băteau urșii în coadă = foarte demult, de cînd nu se ține minte. A fost odată, ca niciodată... de cînd se băteau urșii în coadă. ISPIRESCU, L. 1. (Glumeț) De aia n-are ursul coadă, se spune acelora care au o purtare nepotrivită cu situația lor, cu momentul respectiv etc. ♦ figurat Om greoi sau ursuz, nesociabil, care fuge de lume, care trăiește retras. Să încălzesc apă pentru ursul meu. DAVIDOGLU, M. 44. D-apoi bine, băiete, ce mă socoți pe mine?... urs din bîrlog? ALECSANDRI, T. 1369. • Compuse: (botanică) laba-ursului vezi labă (1); barba-ursului vezi barbă; brînca-ursului vezi brîncă2 (3). 2. Boț de mămăligă umplut cu brînză și prăjit pe jăratic; bulz. Nu știu cum îi cade un urs mare din sîn și de-a dura prin clasă. CREANGĂ, A. 77. Ursul se pune în traista gospodarului cînd pleacă la drum. ȘEZ. VII 115. 3. Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stîlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru URS: URS substantiv 1. – frecv. (Mar); -escu (T Div); -ești t. Ursu pren. (Tis; P5); -l pren. (Tec I, II; Drj 84); n. unic: (Morl 6; Moț; Ștef; Glos Sd XI 271 etc.); -l lui Mone, olt.,. 1614 (Sd VI 463); -lescu, -leanu. 2. Ursuleți mold. (Sd XXII). 3. Ursuliță, I. (Neculce 1711). 4. Urse (16. B V 262). 5. Ursa b. (16 B I 109, 110; Sd XV 28, XVI, XXI); – forme (verb reflexiv: C 4); Ursă fiul lui Obrejie (Cat mold II). 6. Ursach/e, -i (CL; Buc; Arh). 7. Ursan (Vit 20; Bîr I, II; Sd V 94; Î Div); Ursăscu (Cl; Hur 124). 8. Ursați șl Ursățăii ceată (î Div) și ss. (Tis; Gorj). 9. Urșan/i s; -u, Fl. (Î Div). 10. Ursei s. 11. Urseții s. 12. Ursin act. 13. Ursoiu, mold.: Ursoaia b. (Glos). 14. Ursoian (Arh); Ursoianu mold. (Sd XXI 295); Ursuian, I. (BCI VIII 12). 15. Ursolea substantiv 16. Ursotea meșter, 1694 (AO XIX 173). 17. Urșon (Arh). 18. Ursuțu fam (Ard); – Candrea (Buc). 19. conform Ursebea și Ursebaș (Moț). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URS: URS, urși, substantiv masculin 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană brună-negricioasă sau roșcată, cu botul ascuțit și cu coada scurtă (Ursus arctos). • Expresia: A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține. A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna în număr foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. • Compus: Urs-alb (sau -polar) = specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice (Ursus maritimus). 2. (regional) Boț de mămăligă cu brânză la mijloc. 3. (regional) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești. – latina ursus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URS: URS, urși, substantiv masculin 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană brună-negricioasă sau roșcată, cu botul ascuțit și cu coada scurtă (Ursus arctos). • Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice (Ursus maritimus). • Expresia: A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține. A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna în număr foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (regional) Boț de mămăligă cu brânză la mijloc. 3. (regional) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești. – latina ursus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru urs: urs m. (latina ŭrsus, italiana orso, sard. ursu, pv. ors, limba franceza ours, cat. ors, os, spaniolă oso). Un animal canin plantigrad sălbatic cu păru cafeniŭ, maĭ mare și maĭ greoĭ de cît lupu. (Deși e carnivor, mănîncă cu plăcere poame și mĭere. Urșiĭ de la polĭ îs albĭ. Țiganiĭ de la noĭ îi învață să joace și umblă cu ei pin oraș ca să cîștige parale. În poveștĭ e poreclit moș Martin). figurat Om greoĭ și ursuz. Bulz, cocoloș de mămăligă umplut cu brînză de burduf. – A se aduna (a privi) lumea ca la urs, a se aduna (a privi) în mare număr. Joacă ursu pin vecinĭ (și decĭ va veni și pe la noĭ), un pericul se arată nu departe (o moarte, un războĭ) și ne amenință și pe noĭ. Cîrna nas și ursu coadă, vezi cîrn. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru urs: urs m. 1. mare cuadruped carnivor, foarte păros, talpa goală și coada foarte scurtă, labe late și prevăzute cu ghiare încovoiate, se agață pe arbori; merge pe două picioare și, domesticit, învață a juca; cel mai mare e ursul alb din ghețurile mărilor polare; 2. figurat om puțin sociabil; 3. boț de mămăligă îmbrânzită; 4. sensuri tehnice: a) unealtă de fierar; b) plural taracii ce sprijină coastele prispei caselor țărănești. [latina URSUS; sensul 3 face aluziune la laba fiarei (conform gâscă), iar 4 la ghiarele sale]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URS: URS substantiv (zoologie) urs alb (Ursus maritimus) = urs polar; urs polar (Ursus maritimus) = urs albaneză Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru URS: URS substantiv verbal boț, bulz, cocoloș, menghină. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru urs: urs substantiv verbal BOȚ. BULZ. COCOLOȘ. MENGHINĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru urs: urs, urși substantiv masculin (deț.) analfabet. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urs: urs substantiv masculin, plural urși Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urs: urs substantiv masculin, plural urși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'URS' UROTERAPÍEUROTÓXICUROTOXÍEUROTROPÍNĂURSurs-álburs-de-máreurs-polárÚRSĂ |
GRAMATICA cuvântului urs? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urs. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul urs poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE urs? Vezi cuvântul urs desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urs?[ urs ] Se pare că cuvântul urs are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL urs Inţelegi mai uşor cuvântul urs dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeUrs alb sau polar Ursus maritimus, Thalassarctos maritimus = specie de urs carnivor din regiunile arctice, lung de 2,8 m, cu blană albă, care se hrănește în special cu foci; poate ajunge la greutatea de c Urs negru american, specie de urs răspândită în America de Nord în prezent îndeosebi în parcuri naționale și alte arii protejate, de 1,5-1,8 m lungime, cu blana neagră sau cafeniu închis Euarctos = Ursus americanus Urs alb = urs polar A vinde pielea ursului din pădure sau tocmeala în tîrg și ursul în crîng = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că îl ai A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat În basme De cînd se băteau urșii în coadă = foarte demult, de cînd nu se ține minte A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat A se aduna ca la urs = a se aduna în număr foarte mare Compus: Urs-alb sau -polar = specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice Ursus maritimus Urs alb sau polar = specie de urs cu blana albă, care trăiește în regiunile arctice Ursus maritimus A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat A se aduna ca la urs = a se aduna în număr foarte mare Urs alb Ursus maritimus = urs polar; urs polar = urs albaneză URS substantiv zoologie urs alb Ursus maritimus = urs polar; urs polar Ursus maritimus = urs albaneză |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL urs |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: In galben?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul urs are forma: urși
