 | as |
|
| Urni [ ur-ni ] VEZI SINONIME PENTRU urni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului urni în mai multe dicționareDefinițiile pentru urni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a urni (forma la infinitiv) A urni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URNI: URNÍ, urnesc, verb IV. 1. reflexiv A se mișca din loc cu oarecare greutate, depunînd un efort. Caii se urniră și pornirăm la pasiv SADOVEANU, O. VI 9. Cînd nu-i convenea lui să se urnească, hehe!... MIRONESCU, S. A. 107. • (Urmat de determinări locale, temporale sau modale) Carul scîrțîi și se urni din noroi.DUMITRIU, N. 88. E verb reflexiv:emea să plecăm, căci se inserează!... Se urniră deodată cu toții. REBREANU, I. 100. Caii mergeau acum destul de repede... și era o minune de pîrtie, dar mie mi se părea că de-abia ne urnim. VLAHUȚĂ, O. A. 491. • (Întărit prin «din loc») M-am urnit din loc cu spinarea încovoiată. VORNIC, P. 20. Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. • figurat Nu pricepea ce s-a putut urni în sufletul lui deodată. REBREANU, I. 111. • tranzitiv factitiv [Mama] nu știa cum să mă urnească mai degrabă din casă. CREANGĂ, O. A. 95. • Expresia: A (nu) se da urnit = a (nu) se hotărî să plece. Nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte. HOGAȘ, M. N. 93. N-au avut biata iapă încotro, au trebuit să se deie urnită și să fugă de gurile lor. SBIERA, P. 59. ♦ A părăsi (cu oarecare greutate) localitatea unde se află, a se pune în mișcare, a pleca. Boierii răsculați se urniră de la Hîrlău. SADOVEANU, O. VII 127. • tranzitiv factitiv Sunînd din buciume, boierii iși urniră gloatele de la Cucuteni. SADOVEANU, O. VII 130. 2. tranzitiv A mișca din loc (trăgînd, împingînd, smucind). Bouleanul rămîne în soare, încremenit, cu genunchiul piciorului drept îndoit, gata să urnească iarăși plugul pe brazdă. GÎRLEANU, L. 139. Urnim o stîncă din locul ei, care era numai înținată. CREANGĂ, O. A. 46. Brațul meu nu poate o piatră să urnească! ALECSANDRI, T. II 122. • (În contexte figurate) Om foarte de treabă, cu trei fete de măritat pe care nu le poate urni cu nici un chip, deși sînt drăguțe. REBREANU, R. I 71. Mi-am urnit piatra din casă. ALECSANDRI, T. I 59. • figurat Urniți, tovarăși, jalea din oraș. DRAGOMIR, P. 19. ♦ A pune în funcție o mașină, un sistem tehnic. Din iazul ăsta am scos peste trei ani o vînă de apă in pîrîul morii, de-am urnit microcentrala. vezi limba română noiembrie 1953, 202. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URNI: URNI verb a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) mișca, a (se) muta, (învechit și popular) a (se) sminti, (învechit și regional) a (se) clăti, (Moldova și Transilvania) a (se) vișca. (N-a putut urni piatra de la locul ei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URNI: URNÍ, urnesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ tranzitiv Apune în funcțiune, a porni o mașină, un sistem tehnic. – Din limba slavă (veche) urinonti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URNI: URNÍ, urnesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ tranzitiv A pune în funcțiune o mașină, un sistem tehnic etc. – Din limba slavă (veche) urinonti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urni: urní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural urneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urni: urní (a urni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urneá; conjunctiv prezent 3 să urneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'URNI' URMÚȚĂurmúzUrmuzacheÚRNĂURNÍURNÍREurnítUROBACTÉRIEUROBACTÉRII |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL URNI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii N-a putut urni piatra de la locul ei. Urní a urni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele urnésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea urneá; conjunctiv prezent 3 să urneáscă. |
GRAMATICA cuvântului URNI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul URNI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE urni? Vezi cuvântul urni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urni?[ ur-ni ] Se pare că cuvântul urni are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL URNI Inţelegi mai uşor cuvântul urni dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A nu se da urnit = a nu se hotărî să plece |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL URNI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ținută de seară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
