 | as |
|
| Urmaş [ ur-maş ] VEZI SINONIME PENTRU urmaş PE ESINONIME.COM definiția cuvântului urmas în mai multe dicționareDefinițiile pentru urmas din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URMAȘ: URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, substantiv masculin și forme 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare); moștenitor (al titlului, al averii). vezi descendent. A luat cuvîntul ultimul urmaș al lui Pușkin, un tînăr pe care îl cunoscusem la Leningrad. STANCU, U.R.S.S. 171. Numai pe tine te am urmaș în toate bunurile mele. RETEGANUL, P. V 80. Ca mîne, poimîne te-i trezi că ai îmbătrînit și nu-ți rămîne nici un urmaș. CREANGĂ, P. 154. 2. figurat Continuator al unei opere, al unei tradiții, persoană care a primit o moștenire spirituală. 3. Înlocuitor, succesor într-o demnitate (mai ales la scaunul domnesc). Romînii, subt urmașii lui Dragoș, petrecu o viață primitivă. NEGRUZZI, S. I 271. Forme diferite ale cuvantului urmas: urmas-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URMAȘ: URMAȘ s. 1. coborîtor, descendent, odraslă, progenitură, scoborîtor, viță, vlăstar, (popular și fam.) prăsilă, (învechit și regional) rămășiță, (prin Transilvania) porodiță, (învechit) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (urmas de domn.) 2. (la plural ) descendenți (la plural), posteritate, (învechit) mărădic. (Ce vor zice urmas noștri?) 3. (juridic) moștenitor, succesor, (livresc) erede, (învechit și regional) moșnean, moștean, (învechit) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului urmas.) 4. succesor. (urmas la tron.) 5. continuator, succesor, (învechit) următor. (urmas lui la catedră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URMAȘ: URMÁȘ urmasă (urmasi, urmase) m. și forme 1) Persoană care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; descendent; coborâtor. 2) Copil care descinde dintr-o familie; progenitură. 3) Persoană care continuă cauza cuiva. 4) Persoană care succedă pe cineva într-un post sau într-o funcție; succesor. urmasul tronului. /urmă + sufix urmasaș Forme diferite ale cuvantului urmas: urmasă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URMAȘ: URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, substantiv masculin și forme 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moștenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție. 3. Continuator al unei opere, al unei tradiții. – Urmă + sufix -aș. Forme diferite ale cuvantului urmas: urmas-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URMAȘ: URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, substantiv masculin și forme 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moștenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție. 3. Continuator al unei opere, al unei tradiții. – Urmă + sufix -aș. Forme diferite ale cuvantului urmas: urmas-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru urmaș: urmáș, -ă substantiv (despre urmă). Succesor: urmaș tatăluĭ săŭ, urmaș la tron. Descendent: elefantu e urmașu mamutuluĭ. Forme diferite ale cuvantului urmas: urmas-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru urmaș: urmaș m. cel ce urmează cuiva: 1. succesor; 2. descendent. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urmaș: urmáș substantiv masculin, plural urmáși Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urmaș: urmáș substantiv masculin, plural urmáși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Urmaș: Urmaș ≠ predecesor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'URMAS' URMĂRÍREURMĂRÍTurmăritoáreURMĂRITÓRURMÁȘURMÁȘĂUrmatURMÁTICURMĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Urmaș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urmaș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Urmaș de domn. Ce vor zice urmaș noștri? 3. Averea a revenit unicului urmaș. Urmaș la tron. Urmaș lui la catedră. Urmaș de domn. Urmaș la tron. URMÁȘ urmașă urmași, urmașe m. Urmașul tronului. /urmă + sufix urmașaș. |
GRAMATICA cuvântului Urmaș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urmaș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Urmaș poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE urmaş? Vezi cuvântul urmaş desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urmaş?[ ur-maş ] Se pare că cuvântul urmaş are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Urmaș |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Așa și așa?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul urmaș are forma: urmáși
