 | as |
|
| Urît [ u-rît ] VEZI SINONIME PENTRU urît PE ESINONIME.COM definiția cuvântului urit în mai multe dicționareDefinițiile pentru urit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URÎT: URÎT adjectiv, s. 1. adjectiv (argotic) nasol. (Ce fată urit!) 2. adjectiv diform, hidos, hîd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, (popular și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (regional) pîcleș, (Moldova) balcîz, (Moldova și Transilvania) pogan, (învechit) grozav, (familial) șui. (O ființă urit.) 3. adjectiv deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strîmb, strîmbat, urîțit, (regional) stropșit, zgîmboit, (Moldova) șonțit. (O față urit din cauza...) 4. adjectiv inestetic. (Un aspect urit.) 5. adjectiv închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, (învechit) ponegrit. (Un cer urit de noiembrie.) 6. adjectiv mizerabil, păcătos, rău, ticălos. (Era o noapte urit de toamnă.) 7. adjectiv defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, rău, (învechit și popular) nepriincios, (învechit) nepriitor. (Întrecerea a avut loc pe o verb reflexiv:eme urit.) 8. adjectiv dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, rău-mirositor, (livresc) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (învechit și popular) scîrnav, (învechit) scîrbavnic, scîrbelnic. (Un miros urit.) 9. adjectiv defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, rău. (A făcut o urit impresie.) 10. adjectiv blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, vinovat, (livresc) reprehensibil, (învechit) ocarnic, ocărîtor, rușinător. (O faptă urit.) 11. substantiv plictiseală, (rar) anosteală, (popular și fam.) lehamite, (regional) zălezeală, (învechit și fam.) plictis, sastisire, (învechit) plicsis, stenahorie. (Simțea un urit de moarte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URÎ́T: URÎ́T3, -Ă, urîți, -te, adjectiv 1. Care displace din cauza înfățișării neplăcute, a lipsei de armonie a liniilor, a mișcărilor. Cuviosul Stratonic nu era om urît. HOGAȘ, DR. II 7. Azi poteca e urîtă. COȘBUC, P. I 259. Să-i fi zis toată lumea că-i urît și obraznic, ea ținea una și bună. CREANGĂ, P. 76. Sosește o babă despletită și urîtă. ȘEZ. II 189. • (În comparații care îi întăresc sensul) Că-i urîtă ca noaptea. HODOȘ, P. P. 179. • (Substantivat) Mămucă, să nu mă dai după urît și după bătrîn, ca să mă bucur și eu de viață, cum te-ai bucurat dumneata. SADOVEANU, B. 30. Cine-i urîtul ăsta, mamă? IOSIF, PATR. 14. ♦ Care nu prevestește nimic bun. Un nour urît, cu ploaie, ne tot urmărea. SADOVEANU, O. VII 327. 2. Care displace, care trezește repulsie, aversiune din punct de vedere moral; contrar bunei-cuviințe, necuviincios. Băiatul răspunse ferindu-și privirea în jos, ca și cum... ar fi făcut ceva urît. DUMITRIU, B. forme 101. Cele mai urîte zile de care și azi roșesc au fost acele în care... ședeam la pîndă, spionînd orice mișcare. BART, E. 228. • Expresia: (Despre persoane, lucruri, acțiuni) A-i fi urît cuiva = a deștepta sentimente neplăcute, a provoca dezgustul sau antipatia cuiva. Urît mi-a fost în viața mea omul viclean și lingău. CREANGĂ, A. 45. ♦ Neplăcut, grav. Există cîteva chestiuni urîte și grave. C. PETRESCU, C. vezi 109. Sosesc... două vești destul de urîte. CARAGIALE, O. III 39. 3. (Despre timp sau unități de timp) Posomorît, fără soare, ploios, friguros. verb reflexiv:eme urîtă. Forme diferite ale cuvantului urít: urít-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru urî́t: urî́t și (vechĭ) urít, -ă adjectiv (participiu despre urăsc. despre limba română vine rut. urýinyi). Lipsit de frumuseță, care nu place ochilor, urechilor saŭ nasuluĭ: femeĭe, față, casă, țară urîtă; cîntec, miros urît. Posomorît, ploĭos: timp urît. Antipatic, neĭubit: urît de toțĭ. Reprobabil, nedemn: fapte urîte. A-țĭ fi urît, a te plictisi: mĭ-e urît nelucrînd. substantiv neutru fără plural Plictiseală: mor de urît nelucrînd. Vechĭ. Ură. adverb În mod urît: a scrie urît. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru URÎT: URÎT adjectiv luat ca prenume 1. Urîtu, munt. (Viciu 35); (Sd XIX 82); -l, Popa (Ard I 137); Urîtescul 1604 (Glos); Urătu, dobr. (RI XI 211). 2. Din plural: Urîții substantiv (Glos); Urițescu, ard. (Nif). 3. Prenume feminine: Urîta, munt. (P Bor 97); mold. (P14; 16 A I 209; Sd XVI, XXI, XXII); – soră cu Romîna (Sd XI 93); – soră cu Antonia (ib. 257); Urita (Glos). 4. Orăta 1600 (C Neamț II 3). 5. Compus: Urîtalisa [veta] (17 A II. Nume de exorcism. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru urît: urît a. 1. rău conformat, neplăcut la vedere: om urît; 2. neplăcut: verb reflexiv:eme urîtă; 3. contrar bunei cuviințe: fapte urîte; 4. figurat odios: tiranul era urît poporului; 5. insuportabil: mi-e urît. [Urît e participiul dela urî: nefrumosul se confundă cu neiubitul, cu nesimpaticul]. ║ n. 1. fapta de a urî: a face cuiva de urît; 2. ceea ce este urît; 3. figurat plictiseală: îl mănâncă urîtul Hristos Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URÎ́T: URÎ́T1 adverb Într-un mod neplăcut, nearmonios, dizgrațios, nepotrivit. A se purta urît. ▭ Bătrînul rîse urît, dezvelind gingii știrbe, cu dinți răzleți și negri. C. PETRESCU, A. 331. • Expresia: A se uita urît (la cineva) = a privi cu dușmănie (pe cineva). Se uita urît la el. DUMITRIU, N. 30. Să faci bunătate să nu te uiți urît la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 113. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru urît: urît substantiv verbal AVERSIUNE. DEZGUST. GREAȚĂ. ÎNGREȚOȘARE. OROARE. REPULSIE. SCÎRBĂ. SILĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru urît: urît adjectiv verbal GRAV. GREU. MALIGN. PERICULOS. PRIMEJDIOS. SERIOS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'URIT' urinoárURINÓSuriócuríreurî́tUri/taurîțélurîțénieURÎȚÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL urît Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urît dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce fată urît! 2. O ființă urît. O față urît din cauza. Un aspect urît. Un cer urît de noiembrie. Era o noapte urît de toamnă. Întrecerea a avut loc pe o verb reflexiv:eme urît. Un miros urît. A făcut o urît impresie. O faptă urît. Simțea un urît de moarte. |
GRAMATICA cuvântului urît? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urît. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul urît poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE urît? Vezi cuvântul urît desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urît?[ u-rît ] Se pare că cuvântul urît are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL urît Inţelegi mai uşor cuvântul urît dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Despre persoane, lucruri, acțiuni A-i fi urît cuiva = a deștepta sentimente neplăcute, a provoca dezgustul sau antipatia cuiva A se uita urît la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate un record sportiv?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul URÎT are forma: Urîți
