eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție urgent


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Urgent [ ur-gent ]
VEZI SINONIME PENTRU urgent PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului urgent în mai multe dicționare

Definițiile pentru urgent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URGENT:
URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adjectiv Care necesită o rezolvare imediată; care nu suferă amînare; grabnic. Îmi spunea că treburi foarte urgente îl cheamă la București. DUMITRIU, B. forme 39. Mi-a spus că se duce acolo să vadă dacă se execută o comandă urgentă. DEMETRIUS, C. 39.
       • (Adverbial) Numaidecît două telegrame... îl chemau la București urgent. BASSARABESCU, substantiv neutru

14.
♦ (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere (în schimbul unei taxe speciale), pentru a sosi mai repede. În cît timp ajunge la Focșani o telegramă urgentă oficială? POPA, vezi 195.
Forme diferite ale cuvantului urgent: urgent-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

URGENT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URGENT:
URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adjectiv (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; grabnic.
♦ specializare (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a ajunge mai repede.

– Din limba franceza urgent, latina urgens, -ntis.
Forme diferite ale cuvantului urgent: urgent-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

URGENT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URGENT:
URGÉNT urgenttă (urgentți, urgentte) și adverbial Care necesită soluționare imediată; fără tărăgănare; grabnic. Chestiune urgenttă. A pleca urgent.
       • Telegramă urgenttă telegramă care ajunge la destinație în cel mai scurt timp. /<fr. urgent, latina urgens, urgenttis
Forme diferite ale cuvantului urgent: urgenttă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

URGENT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URGENT:
URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adjectiv (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic.
♦ specializare (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede.

– Din limba franceza urgent, latina urgens, -ntis.
Forme diferite ale cuvantului urgent: urgent-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

URGENT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru URGENT:
URGÉNT, -Ă adjectiv Care nu suferă întârziere, grabnic, presant.
♦ (Despre telegrame) Care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. [< limba franceza urgent, italiana urgente, conform latina urgens < urgere

– a grăbi].
Forme diferite ale cuvantului urgent: urgent-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

URGENT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URGENT:
URGENT adjectiv, adverb

1. adjectiv grabnic, presant, (Transilvania) sorgoș. (Treburi urgent îl cheamă în provincie.)

2. adverb grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilvania) pripește. (Vino urgent să vezi.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

URGENT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru URGENT:
URGÉNT, -Ă adjectiv care nu suferă întârziere, grabnic, presant.
       • (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. (< limba franceza urgent, latina urgens)
Forme diferite ale cuvantului urgent: urgent-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

urgent
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru urgent:
urgént (-tă), adjectiv

– Grabnic. It. urgente, limba franceza urgent.

– derivat urgență, substantiv feminin, din italiana urgenza, limba franceza urgence; urgenta, verb (rar, a grăbi, a accelera).
Forme diferite ale cuvantului urgent: urgent-tă

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

urgent
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru urgent:
*urgént, -ă adjectiv (latina úrgens, -éntis, despre urgére, a grăbi). Grabnic: scrisoare urgentă. adverb A trimete urgent.
Forme diferite ale cuvantului urgent: urgent-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

urgent
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru urgent:
urgent a. grabnic, care nu suferă întârziere: afacere urgentă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

urgent
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urgent:
urgént adjectiv masculin, plural urgénți; forme singular urgéntă, plural urgénte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

urgent
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urgent:
urgént adjectiv masculin, plural urgénți; forme urgéntă, plural urgénte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'URGENT'
urezURÉZĂURÉZNICurgélnicURGÉNTURGENTÁURGENTÁREurgentézURGÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL urgent
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urgent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
URGÉNT urgenttă urgentți, urgentte și adverbial Care necesită soluționare imediată; fără tărăgănare; grabnic.
Chestiune urgenttă.
A pleca urgent.
       • Telegramă urgenttă telegramă care ajunge la destinație în cel mai scurt timp.
Urgent, latina urgens, urgenttis.
Treburi urgent îl cheamă în provincie.
Vino urgent să vezi.
Treburi urgent îl cheamă în provincie.
Vino urgent să vezi.

GRAMATICA cuvântului urgent?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urgent.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul urgent poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul urgent sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE urgent?
Vezi cuvântul urgent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urgent?
[ ur-gent ]
Se pare că cuvântul urgent are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL urgent

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Azotic adjectiv în sintagma acid azotic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
orar după care circulă trenurile sau vapoarele; concret tabel sau broșură care cuprinde acest orar
concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant
acid oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, oxidant puternic; acid nitric, apă-tare
fără mijloc de locomoție, pe jos
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app