 | as |
|
| Belea [ be-lea ] VEZI SINONIME PENTRU belea PE ESINONIME.COM definiția cuvântului urdu belea în mai multe dicționareDefinițiile pentru urdu belea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BELEA: BELEÁ, belele, substantiv feminin Întîmplare (neprevăzută) care pricinuiește neplăceri și de care scapi cu greu; necaz, neplăcere, încurcătură, daraveră, pacoste, bucluc. Țăranii au biruri de plată, belele, Măria-sa-și numără pungile grele. TULBURE, vezi R. 39. Cine n-are gîndurile lui și belelele lui? PAS, L. I 81. Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A. 14. De n-ascultați vorba mea, Voi atunci dați de belea. ȘEZ. IV 132. • Expresia: A-și găsi (sau, rar, a-și căpăta) beleaua sau a da de belea sau a-i cădea (cuiva) beleaua pe cap = a o păți, a da de necaz, a da de bucluc. Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce verb reflexiv:eo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina ta! REBREANU, R. II 30. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; și, afară de asta, te pomenești că mă încurc în verb reflexiv:eo discuție și-mi capăt beleaua. CARAGIALE, O. I 241. Nu voi să-mi găsesc beleaua dîndu-ți drumul. NEGRUZZI, S. I 93. A (se) vîrî sau a (se) băga în (sau la) belea = a intra sau a face pe cineva să intre într-o încurcătură, într-un necaz. Du-te, cumetre Ghiță, du-te, frate Niță... Mă băgați în belea. PAS, L. I 52. La grea belea m-a vîrît iar spînul. CREANGĂ, P. 219. ♦ (Concretizat) Sarcină, povară. El era bun-bucuros că-i ia beleaua din bătătură, deoarece n-aveau ei ce să mănînce, dar încă mi-te să mai dea și oii. ISPIRESCU, L. 208. • (În glumă) Cîte păsărele zboară, Toate zic: «Bade, te-nsoară!». Numai biata rîndunea...: «Bade, nu-ți lua belea». ȘEZ. I 103. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BELEA: BELEA substantiv bucluc, dandana, incurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (învechit și popular) poznă, răutate, (popular) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (învechit și regional) nacafa, nagodă, (regional) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, pacostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Moldova) bacală, (Transilvania) bai, (Banat, Maramures și Bucovina) bedă, (Moldova) chichion, (Olt. și Banat> cotoarbă, (Olt., Ban și Transilvania) dabilă, (învechit) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce belea a căzut pe el!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru belea: beleá substantiv feminin [Atestat: NECULCE, ap. LET. II, 339/7 / Plural: beleaele / Etimologie: tc belâ, cf satara-bela, urdu-belea] 1 Întâmplare neprevăzută care aduce necaz (și de care scapi greu) Si: pacoste, năpastă, (îvp) potcă, bucluc, (înv) lipcă, bacală, satara. 2 Persoană care provoacă neplăceri, încurcături. 3 (Îe) A da de belea A avea o supărare, un necaz. 4 (Rar; pop) Menstruație. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BELEA: BELEÁ, belele, substantiv feminin (familial) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. • Expresia: A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din limba turcă belâ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BELEA: BELEÁ, belele, substantiv feminin (familial) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. • Expresia: A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din limba turcă belâ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru belea: beleá (beléle), substantiv feminin – Lovitură, necaz, supărare. – Mr. bilé, bileauă, megl. bilea. limba turcă bela (Roesler 589; Șeineanu, II, 45; Lokotsch 194); conform limba neogreacă μπελιᾶς, albaneză belja, limba bulgară belja, limba sârbă belaj. conform belaliu. Forme diferite ale cuvantului belea: beléle Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BELEA: BELEÁ beleaéle forme fam. Situație complicată și neplăcută; bucluc; încurcătură. A intra într-o belea. • A-și găsi beleaeaua (a da de belea) a o păți (rău). [articulat beleaua; genitiv dativ belelei; silabe be-lea] /<turc. belá Forme diferite ale cuvantului belea: beleaéle Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru belea: beleá forme (în turcă belá, ca merea despre mera). Nenorocire, supărare, încurcătură: a da de belea, a-ți găsi beleaŭa, a scăpa de belea. figurat Om incomodant, berechet: ce belea de om! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BELEA: BELEÁ, belele, substantiv feminin Neplăcere, necaz, încurcătură, bucluc. ♦ (concretizat) Sarcină, povară. – limba turcă belâ. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru belea: beleá (familial) substantiv feminin, articulat beleáua, genitiv dativ articulat belélei; plural beléle, articulat belélele Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru belea: belea, belele substantiv feminin 1. (popular) necaz, ghinion. 2. (peiorativ) soție. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru belea: beleá substantiv feminin, articulat beleáua, genitiv dativ articulat belélei; plural beléle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Bel/ea: Bel/ea, -eț, -eu, -in, -io vezi BeI I 4 – 7, 9, 10. Forme diferite ale cuvantului bel/ea: bel/ea-eț bel/ea-eu bel/ea-in Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru belea: belea substantiv verbal CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BELEA: BELEÁ substantiv verbal necaz. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'URDU BELEA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BELEA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului belea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce belea a căzut pe el!. II, 339/7 / Plural: beleaele / Etimologie: tc belâ, cf satara-bela, urdu-belea] 1 Întâmplare neprevăzută care aduce necaz și de care scapi greu Si: pacoste, năpastă, îvp potcă, bucluc, înv lipcă, bacală, satara. 3 Îe A da de belea A avea o supărare, un necaz. BELEÁ beleaéle forme fam. A intra într-o belea. • A-și găsi beleaeaua a da de belea a o păți rău. |
GRAMATICA cuvântului BELEA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului belea. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BELEA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE belea? Vezi cuvântul belea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul belea?[ be-lea ] Se pare că cuvântul belea are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL BELEA Inţelegi mai uşor cuvântul belea dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și găsi sau, rar, a-și căpăta beleaua sau a da de belea sau a-i cădea cuiva beleaua pe cap = a o păți, a da de necaz, a da de bucluc A se vîrî sau a se băga în sau la belea = a intra sau a face pe cineva să intre într-o încurcătură, într-un necaz A da de belea = a avea o supărare, un necaz A da de belea = a avea o supărare, un necaz |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BELEA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune mâna pe sabie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul belea are forma: beléle
