 | as |
|
| Unu [ u-nu ] VEZI SINONIME PENTRU unu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului unu în mai multe dicționareDefinițiile pentru unu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UNU: ÚNU, ÚNA numeral cardiologie (Cînd însoțește un substantiv are forma un, o; cînd ține locul unui substantiv are forma unul, una) I. 1. Primul număr din șirul natural al numerelor întregi; numărul care reprezintă unitatea. Unu și cu trei fac patru. • (Folosit în formarea numeralelor compuse) Treizeci și unu. • (Adjectival) Mai avem un hop. ISPIRESCU, L. 6. De rămîneai, îmi erai ca un frate, iară de nu, îmi ești ca doi. CREANGĂ, P. 307. • (În corelație cu doi, dînd ideea de aproximație) Ci-i trăi o zi sau două Și te-i topi ca ș-o rouă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 151. • (Substantivat, în sistemul școlar de notare) Profesorul i-a pus unu la purtare. • (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, cifra etc.) Am scris un unu pe tablă. ▭ Unu, copii, mergem! se ridică Alexandru Vardaru. C. PETRESCU, Î. I 26. Cînd bătea ceasul la unu, Eram gata ca păunu. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 299. ♦ (Familiar, cu valoare de numeral ord.) Primul, întîiul. Volumul unu. • Expresia: (Familiar) Clasa una = de prima calitate; strașnic, grozav. Răghină? Dracu să-l mai ia și p-ăla! O matracucă clasa una! GALAN, B. I 29. 2. (Substantivat) Mi-e dragă una și-i a mea: Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul! COȘBUC, P. I 119. Da oca pe spate Și face cu mîna să-i mai aducă una. CREANGĂ, P. 150. Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate. EMINESCU, O. I 133. Nerodul și cu nebunul Amîndoi sînt frați ca unul. PANN, P. vezi I 88. • locuțiune adjectiv Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, aleși pe sprînceană, care mai de care. Multă dorobănțime căzu în șanț... și tot oameni unul și unul. GANE, N. II 109. Fetele erau... tot una și una de frumoase. ISPIRESCU, U. 13. Sat vechi, răzășesc... cu gospodari tot unul și unul. CREANGĂ, A. 1. • Locuţiune adverbiala (Familiar) De unul singur = izolat, singur. Se duse acasă cu sacii, apoi o luă de unul singur pe poteci mai puțin cunoscute. DUMITRIU, vezi L. 73. Țiganii îi trăgeau de unul singur: «Măi cazace, căzăcele». CARAGIALE, substantiv neutru 29. (Toți) pînă la unul = cu toții, fără excepție, în unanimitate. Pînă la unul, nu cedăm un pasiv BENIUC, vezi 52. • (Cu formă feminină și valoare neutră, în locuțiuni și expresii) Locuţiune adverbiala (Regional) De una = într-un fel, de altfel, de altminteri. De una, e mai bine așa. La TDRG. (Regional) De-a una = a) laolaltă, împreună. Sat mare și vesel împărțit în trei părți, care se țin tot de-a una. CREANGĂ, A. 1; b) îndată. Cum ajunse de-a una fu ales judecător. MARIAN, O. I 11. Pînă la una = pînă la ultima, complet, de tot. Se dezbrăcă pînla una. PANN, P. vezi II 78. În una (într-una sau tot una) = mereu, necontenit. Ce stai... așa scîrbit, de pare că în una îți ninge și-ți plouă. ȘEZ. III 185. Sînt tot una călător De cu seară pînă-n zori (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70. (expresie) A se face (sau a face pe cineva) una cu pămîntul vezi pămînt (2). A merge una = a merge împreună, nedespărțiți. Dunga vînătă a drumului ușor trăgănat în suiș, se încolăcește pe grumajii mărețelor stînci... și merge una cu Jiul, nedespărțit. VLAHUȚĂ, R. P. 67. A fi, a se face (sau a face pe cineva) (tot) una cu cineva sau cu ceva = a fi (sau a face pe cineva să fie) la fel cu altul. Ne-ați luat moșiile și ne-ați făcut una cu locuitorii. ALECSANDRI, T. 972. (Învechit) A sta una = a fi solidar. Ațîțîndu-i a sta și ei una spre a mîntui nația lor de supt domnirea unui așa de rău stăpîn. BĂLCESCU, O. II 293. A o ține una și bună sau (învechit) a o ține una = a nu ceda, a fi perseverent, a o ține morțiș. Ea ținea una și bună: că băiet ca băietul ei nu mai este altul. CREANGĂ, P. 76. El o ținea una, să-i aducă pe fata lui Verdeș. ISPIRESCU, L. 43. Se apăra în dulcea limbă a poeziei și ținea una că: De e curcă Ce se-ncurcă... ODOBESCU, S. III 9. A da toate pe una = a risca tot, pentru un singur lucru. Una la mînă vezi mînă (1). (În corelație cu doi) Una, două vezi doi. Cu una cu două vezi doi. Din două una sau una din două vezi doi. Nici una, nici două vezi doi. Una și cu una fac două vezi doi. Una-i una și două-s mai multe = scurt, fără multă vorbă, știu eu ce fac. Mătușă, știi ce? Una-i una și două-s mai multe; lasă-mă-n pace. CREANGĂ, P. 190. 3. (Adjectival) Singur, unic. Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pămîntului. CREANGĂ, P. 244. A fost odată ca-n povești... O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mîndră-n toate cele. EMINESCU, O. I 167. • (Folosit pentru întărirea pronumelui personal de persoană 1 sg.) Eu unul mă duc să deschid. CREANGĂ, P. 23. Eu unul sînt hotărît să nu las ca să treacă drumul d-tale pe moșia mea. ALECSANDRI, T. I 361. Că eu una n-am avut [noroc] De cînd maica m-a făcut. BIBICESCU, P. P. 109. • Compus: (învechit și arhaizant) unul-născut = singur la părinți. Am înțeles... că iarăși amenință moarte asupra fiului măriei-tale unul-născut. SADOVEANU, despre P. 57. Avea o fată una-născută. GORJAN, H. II 97. 4. (Adjectival) Același, identic. Sîntem la un gînd amîndoi. • Locuţiune adverbiala La un loc vezi loc (I 1). • Expresia: A fi de-o seamă cu cineva vezi seamă. A mînca dintr-un taler cu cineva vezi taler. 5. (Precedat de o negație sau în propoziții negative) Nici unul. Din cîți ne aflăm aice, nu știe a cîrmui unul măcar. DRĂGHICI, R. 26. II. (Precedat de «cîte» formează numeralul distributiv corespunzător) Venea cîte unul să mă vadă. • (Adjectival) Intrară fiecare în cîte o baie. ISPIRESCU, L. 38. I-a dăruit patruzeci și nouă de mioare, oacheșe numai de cîte un ochi. CREANGĂ, P. 105. Toate [scrisorile] îmi vesteau cîte o supărare. NEGRUZZI, S. I 55. • (Substantivat, în locuţiune adverbiala) Cîte unul-unul sau unul cîte unul = pe rînd, treptat, succesiv. Se înșiră tot cîte unul-unul... după poroncă. CREANGĂ, P. 267. Izvorăsc din veacuri stele una cîte una. EMINESCU, O. I 148. Cîte una-una, căruțele sosesc la tîrla sau la stîna unde vînătorii au să petreacă noaptea. ODOBESCU, S. III 18. ♦ (În corelație cu doi) Cîțiva. Mai trase cîte-o dușcă, două de rachiu. CREANGĂ, P. 297. – Forme gramaticale: gen.-dat. unuia, uneia sau (cînd are forma «un», «o») unui, unei. Forme diferite ale cuvantului unu: unuÚna Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UNU: ÚNU1 m. 1) Număr constând dintr-o unitate. 2) Cifra 1 sau I. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. unus, unua Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru unu: únu1 numeral m. (am văzut unu, nu doi), genitiv dativ únuia; forme úna, genitiv dativ úneia Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru unu: únu numeral m., genitiv dativ únuia; forme úna, genitiv dativ úneia Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru unu: *unu2 (cifră, notă) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'UNU' UNTÚRĂunturéscUNTURÓSunturoșézúnuUnufrieUNULúnuleaunzár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL unu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului unu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Unus, unua. Am văzut unu, nu doi, genitiv dativ únuia; forme úna, genitiv dativ úneia. |
GRAMATICA cuvântului unu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului unu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul unu poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE unu? Vezi cuvântul unu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul unu?[ u-nu ] Se pare că cuvântul unu are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL unu Inţelegi mai uşor cuvântul unu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Familiar Clasa una = de prima calitate; strașnic, grozav locuțiune adjectiv Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, aleși pe sprînceană, care mai de care Locuţiune adverbiala Familiar De unul singur = izolat, singur Toți pînă la unul = cu toții, fără excepție, în unanimitate Cu formă feminină și valoare neutră, în locuțiuni și expresii Locuţiune adverbiala Regional De una = într-un fel, de altfel, de altminteri Regional De-a una = a laolaltă, împreună Pînă la una = pînă la ultima, complet, de tot În una într-una sau tot una = mereu, necontenit A merge una = a merge împreună, nedespărțiți A fi, a se face sau a face pe cineva tot una cu cineva sau cu ceva = a fi sau a face pe cineva să fie la fel cu altul Învechit A sta una = a fi solidar A o ține una și bună sau învechit a o ține una = a nu ceda, a fi perseverent, a o ține morțiș A da toate pe una = a risca tot, pentru un singur lucru Una-i una și două-s mai multe = scurt, fără multă vorbă, știu eu ce fac Compus: învechit și arhaizant unul-născut = singur la părinți Substantivat, în locuţiune adverbiala Cîte unul-unul sau unul cîte unul = pe rînd, treptat, succesiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Atenție plurală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
