 | as |
|
| Umilit [ u-mi-lit ] VEZI SINONIME PENTRU umilit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului umilit în mai multe dicționareDefinițiile pentru umilit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMILIT: UMILÍT, -Ă, umiliți, -te, adjectiv 1. Care are sau adoptă o atitudine smerită, supusă, plecată; care exprimă umilință; umil. Întoarse capul și spuse un cuvînt servului care sta umilit și trențăros pe gloaba lui. SADOVEANU, O. VII 82. Se puse la poartă cu chip umilit și smerit. ISPIRESCU, L. 308. Poporul jos, pe vale, umilit îngenunchează. ALECSANDRI, P. I 34. ♦ Care are sentimentul, conștiința inferiorității sale; rușinat. Mă simțeam aproape umilit in salopeta mea, mult prea nouă. BARANGA, I. 160. Și se făcu un rîs de mila lor în toată nunta, încît plecară umilite în cămările lor. ISPIRESCU, L. 40. De m-ar fi izgonit de la casă, ca pe un străin, tot n-aș fi rămas așa de umilit în fața ei ca atunci cînd m-a luat cu binișorul. CREANGĂ, A. 70. Eram prea umilit și n-am putut astăzi să-ți mărturisesc prin grai toată recunoștința mea. GHICA, A. 628. 2. Care e plin de umilințe, de mizerii. Parcă-și vedea viața trudită din trecut... viața umilită de muncitor obijduit. MIRONESCU, S. A. 37. ♦ (Substantivat) Om care duce o viață mizeră, care suportă jigniri, batjocuri. Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. SADOVEANU, E. 255. De mult plîng umiliții-n umbră Cu umeri gîrbovi de povară... Durerea lor înfricoșată În inimă tu mi-o coboară. GOGA, P. 7. Și nu rareori am văzut pe bietul umilit ștergîndu-și lacrimile cu dosul mîinii. DEMETRESCU, O. 117. 3. Simplu, modest, neînsemnat; sărac. Patrimoniul de progres a fost din domeniul spiritului, și el a fost în cea mai mare parte opera acestor umiliți slujitori ai artei care s-au dezrobit de lut și s-au ridicat deasupra mizeriei. SADOVEANU, E. 62. Celălalt [om], mai umilit, nu părea decît umbra celui luminat. EMINESCU, N. 16. • figurat În cotlon cîteva străchini, niște zdrențe la pămînt; În ungher, mai după ușă, umilite stau alături, Fără rost, o cofă veche și cotorul unei mături. NECULUȚĂ, Ț. despre 114. Dar pentru ce orașul, atît de strălucit, Acum între orașe e cel mai umilit? ALEXANDRESCU, P. A. 149. • (Substantivat) [Refugiații] s-au oploșit prin gospodării... ca niște umiliți ce erau. SADOVEANU, P. M. 9. Forme diferite ale cuvantului umilit: umilit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMILIT: UMILÍT, -Ă, umiliți, -te, adjectiv 1. Cu atitudine supusă, smerită, plecată; care exprimă umilință; umil. ♦ Rușinat. 2. Care este plin de umilințe, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) Om care duce o viață mizeră, care suportă jigniri, lipsuri. 3. (Rar) Simplu, modest, neînsemnat; sărac (2). – vezi umili. Forme diferite ale cuvantului umilit: umilit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMILIT: UMILÍT, -Ă, umiliți, -te, adjectiv 1. Cu atitudine supusă, smerită, plecată; care exprimă umilință; umil. ♦ Rușinat. 2. Care este plin de umilințe, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) Om care duce o viață mizeră, care suportă jigniri, lipsuri. 3. (Rar) Simplu, modest, neînsemnat; sărac (2). – vezi umili. Forme diferite ale cuvantului umilit: umilit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMILIT: UMILIT adjectiv 1. degradat, înjosit, (rar) scăzut, (învechit și regional) rușinat. (Om umilit.) 2. plecat, smerit, supus, umil, (livresc) obsecvios, (învechit) smernic, suplecat. (O atitudine, o privire umilit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UMILIT: UMILÍT umilittă (umilitți, umilitte) 1) vezi A UMILI și A SE UMILI. 2) și substantival Care duce o viață umilă, plină de lipsuri. /v. a (se) umili. Forme diferite ale cuvantului umilit: umilittă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru umilit: umilít, -ă adjectiv Înjosit, silit să nu maĭ rîdice capu: un dușman umilit. Smerit. vezi umil. Forme diferite ale cuvantului umilit: umilit-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru umilit: umilit a. înjosit, plecat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'UMILIT' UMILÍUMILIAȚIÚNEUMILÍNȚĂUMILÍREUMILÍTUMILITÁTEUMILITÓRumiválnițăumivánie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL umilit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului umilit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om umilit. O atitudine, o privire umilit. UMILÍT umilittă umilitți, umilitte 1 vezi A UMILI și A SE UMILI. |
GRAMATICA cuvântului umilit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umilit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul umilit poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE umilit? Vezi cuvântul umilit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umilit?[ u-mi-lit ] Se pare că cuvântul umilit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL umilit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma pană de somn?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
