 | as |
|
| Umilinţă [ u-mi-lin-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU umilinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului umilinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru umilinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMILINȚĂ: UMILÍNȚĂ, umilințe și umilinți, substantiv feminin 1. Sentiment de inferioritate; atitudine dictată de acest sentiment; supunere, smerenie. Nadina nu voia totuși să-și dea pe față îngrijorarea, ca și cînd ar fi fost o umilință pentru ea. REBREANU, R. II 100. Sufletul îi era plin de un amestec ciudat de mîndrie întristată și umilință nelămurită. BART, E. 189. Abia din cînd în cînd, și c-o umilință pe care nu și-o putea stăpîni, mai îndrăznea să se apropie de Radu. VLAHUȚĂ, O. A. I 89. • Locuţiune adverbiala Cu umilință = umil, supus. Da, stăpîne, răspunse Harap-Alb cu umilință. CREANGĂ, P. 232. Însumi o mărturisesc cu umilință, n-am fost niciodată la acea aspră școală. ODOBESCU, S. III 77. ♦ figurat Mizerie, sărăcie. [Hainele] erau într-o stare de umilință pe care n-o mai putea masca stăpînul lor. SADOVEANU, O. VIII 155. ♦ (Învechit) Atitudine umilă a omului în fața divinității; smerenie. El petrecu trei ani in cea mai mare cucerie și umilință. NEGRUZZI, S. I 219. ♦ Slugărnicie. A dezvolta umilința? A tolera răpirile? Dar atunci la ce ar mai trebui o asemenea națiune? BOLINTINEANU, O. 313. 2. Situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, înjosește; ofensă, jignire. Am trecut prin toate umilințele. MACEDONSKI, O. I 217. Toate umilințele... el le primea cu un zîmbet silit și dureros. VLAHUȚĂ, O. A. I 92. Tu însuți, Despot, din buna ta voință Ai mai crescut haraciul cu-a țării umilință. ALECSANDRI, T. II 169. Romînii nu vor pacea, nu vor trista umilință Ce asupră-le aduce un necinstitor tratat. ALEXANDRESCU, P. A. 138. • figurat Din mormîntul umilinții și deznădejdii Mihail Eminescu e înălțat în apoteoză de întreg poporul Republicii Populare Romîne. SADOVEANU, E. 74. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMILINȚĂ: UMILINȚĂ s. 1. înjosire, rușine. (Ce umilinta a suportat!) 2. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, (livresc) ultraj, vexațiune, (popular) hulă, sudalmă, suduitură, (învechit) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (figurat) atingere, (livresc figurat ) lezare. (O umilinta adusă cuiva.) 3. smerenie, (învechit) micșorare, milă, molcomire. (De o umilinta excesivă.) 4. smerenie, (învechit) smericiune, smerire, (familial) spăseală, spăsenie. (Cu umilinta îi sărută dreapta.) 5. plecare, smerenie, supunere, (învechit) plecat, umiliațiune, umilitate. (umilinta în fața divinității.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMILINȚĂ: UMILÍNȚĂ, umilințe, substantiv feminin 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creștină) Atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă. – Umili + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMILINȚĂ: UMILÍNȚĂ, umilințe, substantiv feminin 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ Smerenie față de divinitate. ♦ Slugărnicie. 2. Situație umilitoare impusă cuiva; ofensă adusă cuiva. – Umili + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UMILINȚĂ: UMILÍNȚĂ umilintae forme 1) vezi A UMILI și A SE UMILI. 2) Atitudine a celui umil; sentiment de inferioritate. 3) Comportare respectuoasă și umilă; supunere plină de stimă; smerenie. 4) Vorbă sau faptă care umilește. /a (se) umili + sufix umilintaință Forme diferite ale cuvantului umilinta: umilintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru umilință: umilínță forme, plural e. Starea celuĭ umilit: cu multă umilință, ceru ĭertare. Smerenie: intrațĭ cu umilință în biserică! – Și om-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru umilință: umilință forme virtute care ne dă sentimentul slăbiciunii noastre, care reprimă în noi orice pornire de mândrie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umilință: umilínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat umilínței; (situații) plural umilínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umilință: umilínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat umilínței; (situații) plural umilínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'UMILINTA' umilénieumiléscUMILÍUMILIAȚIÚNEUMILÍNȚĂUMILÍREUMILÍTUMILITÁTEUMILITÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL umilință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului umilință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce umilință a suportat! 2. O umilință adusă cuiva. De o umilință excesivă. Cu umilință îi sărută dreapta. Umilință în fața divinității. Cu umilință îi sărută dreapta. Umilință în fața divinității. UMILÍNȚĂ umilințăe forme 1 vezi A UMILI și A SE UMILI. /a se umili + sufix umilințăință. |
GRAMATICA cuvântului umilință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umilință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul umilință poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE umilinţă? Vezi cuvântul umilinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umilinţă?[ u-mi-lin-ţă ] Se pare că cuvântul umilinţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL umilință Inţelegi mai uşor cuvântul umilință dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu umilință = umil, supus |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL umilință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Făină de oase?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul umilință are forma: umilínțe
