 | as |
|
| Umili [ u-mi-li ] VEZI SINONIME PENTRU umili PE ESINONIME.COM definiția cuvântului umili în mai multe dicționareDefinițiile pentru umili din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a umili (forma la infinitiv) A umili conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMILI: UMILÍ, umilesc, verb IV. 1. tranzitiv A face pe cineva să se simtă umil, punîndu-l într-o situație de inferioritate nemeritată, înjosindu-l, jignindu-l. Ai plecat la începutul iernii în împrejurări care te-au umilit și te-au făcut să suferi. PAS, Z. I 273. Cine nu-l știe? și copilul din leagăn îi aude numele cu blăstăm! căci ne-a sărăcit și ne-a umilit! Ne-a bătut și ne-a sîngerat! SADOVEANU, O. VII 62. Tu ai dreptul a schimba-n mormînturi Pentru neatîrnare, oameni și pămînturi, Dar nu ai p-acela ca să-i umilești. BOLINTINEANU, O. 58. Cît mă umilise de tare! Cum îmi căzuse trufia. NEGRUZZI, S. I 6. • absolut figurat Munții Moldovei... nu umilesc, nu înfiorează prin măreția sălbatică a Alpilor. GANE, N. I 56. 2. reflexiv A adopta o atitudine umilă; a se înjosi. V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96. Își ceru iertare de la toți, umilindu-se. NEGRUZZI, S. I 159. ♦ (Învechit) A adopta o atitudine smerită în fața divinității. Popa slujbele-i citea, De moarte mi-l pregătea, Codrenaș se umilea Și popii gemînd zicea. ALECSANDRI, P. P. 90. 3. reflexiv (Învechit și popular) A se îndura, a se înduioșa, a se milostivi. Și de la inimă vă umiliți Ca să-i blagosloviți. SEVASTOS, N. 178. Să n-ai pe nimeni a se umili Ca să-ți tragă clopot sau a te jeli. PANN, P. vezi I 126. – Variantă: (învechit) umilá, umilez (NEGRUZZI, S. I 104), verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMILI: UMILI verb 1. a se înjosi, a se ploconi, (învechit) a se micșora, a se smeri, (familial) a se căciuli, (figurat) a se coborî. (De ce vă umili în fața lui?) 2. a înjosi, (învechit) a micșora, a rușina, a smeri, (învechit figurat) a mortifica. (De ce îl umili în acest hal?) 3. a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) înjosi, (figurat) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te umili.) 4. a se smeri, (învechit) a se mici, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. (Te-ai umili destul.) 5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se umili în fața divinității.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMILI: UMILÍ, umilesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. reflexiv A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din limba slavă (veche) umiliți. conform umil. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMILI: UMILÍ, umilesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. reflexiv A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din limba slavă (veche) umiliti. conform umil. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umili: umilí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele umilésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea umileá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural umileáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umili: umilí (a umili) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele umilésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea umileá; conjunctiv prezent 3 să umileáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'UMILI' UMÍLUMILÁumilénieumiléscUMILÍUMILIAȚIÚNEUMILÍNȚĂUMILÍREUMILÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL umili Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului umili dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii De ce vă umili în fața lui? 2. De ce îl umili în acest hal? 3. Munca nu te umili. Te-ai umili destul. Se umili în fața divinității. Se umili în fața divinității. Umilí a umili verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele umilésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea umileá; conjunctiv prezent 3 să umileáscă. |
GRAMATICA cuvântului umili? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umili. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul umili poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE umili? Vezi cuvântul umili desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umili?[ u-mi-li ] Se pare că cuvântul umili are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL umili |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Distanță focală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
