eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție uitator


SINONIME GRAMATICĂSILABE
Uitător [ ui-tă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU uitător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului uitator în mai multe dicționare

Definițiile pentru uitator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UITĂTÓR:
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adjectiv (Rar) Care uită; uituc. Traiul e un balsam, și omul, uitător. MACEDONSKI, O. I 174.
♦ Care te face să uiți, care aduce uitare. A băut din apa fără gust și uitătoare a Letei. EMINESCU, N. 60.
Forme diferite ale cuvantului uitator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

UITĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UITĂTÓR:
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adjectiv (Rar) Uituc.
♦ Care face să uite, aducător de uitare.

– Uita + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului uitator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

UITĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UITĂTÓR:
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adjectiv (Rar) uituc.
♦ Care face să uite, aducător de uitare.

– Uita + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului uitator: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

uitător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru uitător:
uitătór (rar) adjectiv masculin, plural uitătóri; forme singular și plural uitătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

uitător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru uitător:
uitătór adjectiv masculin, plural uitătóri; forme singular și plural uitătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

uitător
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru uitător:
uitător substantiv verbal PRIVITOR. SPECTATOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'UITATOR'
uităcíeUITĂCIÓSUITÁREUITÁTUITĂTÓRUITĂTÚRĂÚITEúite-pópa-nu-e-pópaUITÍT

GRAMATICA cuvântului uitător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului uitător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul uitător poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul uitător sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE uitător?
Vezi cuvântul uitător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul uitător?
[ ui-tă-tor ]
Se pare că cuvântul uitător are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL uitător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pâine amară?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
medicament febrifug și analgezic, folosit în stările gripale, care constituie substanța de bază a aspirinei
persoană cu rol important în conducerea statului; lovitură de stat
mijloace de existență câștigate cu multă trudă
muncește, lucrează etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app