 | as |
|
| Turcă [ tur-că ] VEZI SINONIME PENTRU turcă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului turca în mai multe dicționareDefinițiile pentru turca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru TURCĂ: TÚRCĂ substantiv feminin (conform limba turcă türk): limbă turcică din familia limbilor altaice, ramura turco-mongolă, grupa oguză (venită din Asia), subgrupa oguzo-seldjucă, vorbită de turci – actualii locuitori ai Turciei, urmași ai osmanlâilor (osmanilor, otomanilor, anatolilor) – și de turcii care locuiesc în unele state din Peninsula Balcanică sau din Asia (în România este vorbită de turcii din Dobrogea). Se caracterizează prin: armonie vocalică; rădăcină formată din consoană + vocală + consoană; lipsa genului gramatical; aglutinarea afixelor lexicale din derivare și a celor gramaticale; folosirea largă a numeroaselor forme nominale ale verbului; lipsa conjuncțiilor; existența propozițiilor nominale etc. Cele mai vechi atestări de limbă t. datează din secolul al XI-lea. Influențată de limbi cu mare prestigiu (araba, care i-a oferit terminologia administrativă și științifică, și persana, care i-a pus la dispoziție bogăția ei literară), t. a folosit până în 1929 alfabetul arab, după care, prin reforma lui Kemal Atatürk, scrierea veche a fost înlocuită cu alfabetul latin (astăzi chiar Coranul este editat cu litere latine, adaptate pentru limba t.). Din amestecul elementelor altaice (turcești), semitice (arabe) și indo-europene (persane, bizantine, slave, italiene, germane, franceze etc.) a rezultat, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, limba literară turcă. Aspectul vorbit al acesteia are un caracter conservator, în sensul că a păstrat multe din trăsăturile limbii t. vorbite de vechii osmanlâi (osmani). Limba literară turcă s-a desăvârșit după revoluția din 1919-1923, pe baza dialectului din Istanbul și Ankara. Limba t. a exercitat o puternică influență asupra limbilor din sudul, centrul și răsăritul Europei, asupra limbii tătare din Dobrogea și asupra unor limbi din unele zone ale Asiei (krâm-tătara din R. Uzbekă; gruzina și zana din R. Gruzină). Încă din secolul al XIII-lea se poate vorbi de o influență a limbilor turcice asupra limbii române, exercitată în două etape: a) prin venirea pecenegilor și cumanilor în țările române (Moldova și Țara Românească); b) prin desele incursiuni ale turcilor osmani în țările române, timp de câteva secole. Influența turcă s-a exercitat asupra limbii române atât în vocabular (mai ales), cât și în domeniul formării cuvintelor (sufixele -iu, -lâc și -giu împrumutate), mai ales în Moldova și în Muntenia. În același timp însă, se poate vorbi și despre o influență a limbii române asupra limbii turce (mai ales asupra celei vorbite de turcii din România). O contribuție importantă la cunoașterea limbii turce, vorbită la noi în Dobrogea, a adus cercetătorul român Vladimir Drimba. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TURCĂ: TÚRCĂ, turci, substantiv feminin (Transilvania, Moldova) Capră (I 2). Începînd de la Ignat și sfîrșind cu zilele crăciunului... tineretul romîn umblă cu turca, capra sau brezaia. PAMFILE, Hristos 162. În sărbătorile crăciunului și-n ziua de anul nou se îmblă cu turca. MARIAN, O. II 405. ♦ Nălucă, stafie, fantomă. Toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii... turca. ALECSANDRI, T. 616. – Variantă: țúrcă substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚÚRCĂ3, țurci, substantiv feminin Căciulă mare și mițoasă făcută din piele de oaie țurcană; țurcană. S-au îmbrăcat în niște sumăiașe și cu țurci pe cap. SBIERA, P. 113. Și-n cap [avea] o țurcă flocoasă. ODOBESCU, S. I 65. Pe-ai lor umeri poartă glugă, la brîu paloș și pe frunte... se coboară-o neagră țurcă. ALECSANDRI, P. I 33. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚÚRCĂ2, țurci, substantiv feminin Bețișor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercînd să-l arunce cît mai departe cu ajutorul altui băț; jocul la care se folosește acest bețișor. De-a țurca ne-am jucat. STANCU, despre 220. Lăncile lor... îi azvîrleau pe sus ca pe niște țurci. VISSARION, B. 44. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru țurcă: 2) țúrcă1 forme, plural ĭ (cp. cu țurcă 1 și cu ung. cigere, id.). Un joc copilăresc cu doŭă bețișoare (unu lung, și altu scurt, ascuțit la capete și numit țurcă) puse deasupra uneĭ gropițe ( vezi bichĭ). Transilvania Turcă, baba-turca.[1] Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚURCĂ substantiv (căciulă, joc). 1. – Ard (I 72); Țurca b. (16 B IV 228); – Dr. (BCI VIII 23). 2. Țurcaș, fam. act. 3. -an: Țurcan b. (Buc; CL); -ul (Sd XVI) sau < adjectiv țurcan(ă); cu ortg. germană; Zurkan diacon 1736 (Sucev 141). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru turcă: turcă forme mască cioplită de lemn, tocmai ca un cap de cerb, cu panglici, mărgele și clopoței, cu care umblau copiii de Crăciun: turca și chiraleisa AL. [Fem. din slava TURŬ, taur, corespunzând sinonimului bănățean cerbuț]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚÚRCĂ1, țurci, substantiv feminin Bețișor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor. – conform limba ucraineană, limba rusă curka. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚÚRCĂ1, țurci, substantiv feminin Bețisor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor. – conform limba ucraineană, limba rusă curka. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚÚRCĂ1 turcaci forme 1) Bețișor ascuțit la ambele capete pentru a putea sări cât mai departe la lovirea lui cu un alt băț. 2) Joc pentru copii cu acest bețișor. A se juca de-a turcaca. [G.-D. țurcii] /< limba ucraineană, limba rusă țurka Forme diferite ale cuvantului turca: turcaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TURCĂ: TÚRCĂ2 turcaci forme mai ales articulat Obicei popular vechi de Anul Nou, când un tânăr, deghizat în capră, umblă, însoțit de alții, pe la case cu urări; capră. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului turca: turcaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru țurcă: țúrcă2, țúrci, substantiv feminin (regional) 1. căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. 2. lână colorată, toarsă subțire. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru turcă: túrcă, turci, substantiv feminin (regional) 1. stafie, nălucă. 2. (la singular articulat) masca unui cap de cerb cu care copiii colindă de Crăciun. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚÚRCĂ2, țurci, substantiv feminin Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. – conform țurcan. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚÚRCĂ2, țurci, substantiv feminin Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. – conform țurcan. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚÚRCĂ2 turcaci forme Căciulă mare și mițoasă, confecționată din blană de oaie țurcană. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului turca: turcaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru turcă: túrcă forme, plural ĭ (variantă din țurcă). Nord. Baba-turca ( vezi babă). Stahie, nălucă sperietoare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țurcă: țúrcă (bețișor, căciulă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat țúrcii; plural țurci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TURCA: TÚRCA substantiv feminin articulat (popular) Capră (I 2), brezaie (1). – Et. nec.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TURCA: TÚRCA substantiv feminin articulat (popular) Capră (I 2), brezaie (1). – Et. nec.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru turca: !túrca (dans) substantiv feminin articulat, neart. túrcă, genitiv dativ articulat túrcii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TURCĂ: TÚRCĂ1 forme mai ales articulat Limba turcilor. /<turc. türk Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚURCĂ substantiv (Transilvania) climpuș.(Jocul de-a turca.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru turca: túrca (joc popular) substantiv feminin articulat, genitiv dativ túrcii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țurcă: țúrcă substantiv feminin, genitiv dativ articulat țúrcii; plural țurci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚÚRCĂ substantiv țurcană. (Purta pe cap o turca.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru turcă: túrcă (limba) substantiv feminin, genitiv dativ articulat túrcei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚURCĂ substantiv țurcană. (Purta pe cap o turca.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru turcă: túrcă (limbă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat túrcei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TURCA: TÚRCA substantiv articulat vezi capra. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚURCĂ: ȚÚRCĂ1 substantiv feminin vezi turcă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru țurcă: țurcă substantiv feminin singular vulvă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru turca: turca substantiv articulat vezi CAPRA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru țurcă: țurcă vezi capră (1). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
CUVINTE APROPIATE DE 'TURCA' TURBURÉLTURBURÍUTURBURÓSTURCȚÚRCĂturcaflețturcaléțturcaleteȚURCAN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL țurcă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului țurcă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ȚÚRCĂ1 țurcăci forme 1 Bețișor ascuțit la ambele capete pentru a putea sări cât mai departe la lovirea lui cu un alt băț. A se juca de-a țurcăca. TÚRCĂ2 țurcăci forme mai ales articulat Obicei popular vechi de Anul Nou, când un tânăr, deghizat în capră, umblă, însoțit de alții, pe la case cu urări; capră. ȚÚRCĂ2 țurcăci forme Căciulă mare și mițoasă, confecționată din blană de oaie țurcană. Jocul de-a țurcă. Jocul de-a țurcă. Purta pe cap o țurcă. Purta pe cap o țurcă. |
GRAMATICA cuvântului țurcă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului țurcă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul țurcă poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE turcă? Vezi cuvântul turcă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul turcă?[ tur-că ] Se pare că cuvântul turcă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL țurcă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cântec bătrânesc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul țurcă are forma: țurci
