 | as |
|
| Turc [ turc ] VEZI SINONIME PENTRU turc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului turc în mai multe dicționareDefinițiile pentru turc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TURC: TURC, -Ă, turci, -ce, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo. • Expresia: Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu verb reflexiv:ea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic. Turcul plătește, se spune despre cineva care este silit să plătească, verb reflexiv:ând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții. ♦ prin extensie Persoană de religie mahomedană. 2. Adj. Care aparține Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, forme) Limba vorbită de turci (1). – Din limba turcă türk. Forme diferite ale cuvantului turc: turc-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TURC: TURC, -Ă, turci, -ce, substantiv masculin, adjectiv 1. S. m. Persoană care face parte din populația Turciei sau este originară de acolo. • Expresia: Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu verb reflexiv:ea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic. Turcul plătește, se spune despre cineva care este silit să plătească, verb reflexiv:ând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții. ♦ prin extensie Persoană de religie mahomedană. 2. Adj. Care aparține Turciei sau turcilor (1), privitor la Turcia sau la turci; turcesc. ♦ (Substantivat, forme) Limba vorbită de turci (1). – Din limba turcă türk. Forme diferite ale cuvantului turc: turc-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru turc: turc (-ci), – Otoman. – Mr. turcu, megl. în turcă limba turcă turk (Șeineanu, II, 369; Lokotsch 2114), conform limba neogreacă τοῦρϰος, limba slavă (veche) turύkύ. – derivat turcoaică, substantiv feminin (femeie din Turcia); turcaleț, substantiv masculin (varietate de zmeu; varietate de patlagină); turcesc, adjectiv (turc); turcește, adverb (în limba turcă; ca turcii); turci, verb (a converti la islamism); turcie, substantiv feminin (învechit, limba turcă); turcime, substantiv feminin (mulțime de turci); turcism, substantiv neutru (cuvînt turcesc); turculeț, substantiv masculin (copil turc; Banat, sticlete, Carduelis elegans; anemonă, Anemone nemorosa); turcoază, substantiv feminin, din limba franceza turquoise; turchiaz (variantă Olt. turchez), adjectiv (albastru-verzui), unul din puținele cuvinte limba franceza care au uz popular. Forme diferite ale cuvantului turc: turc-ci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TURC: TURC1, -Ă, turci, -e, adjectiv Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turcesc. Limba turcă. ▭ Un agă turc consimțise să asiste la ceremonia de instalare. IORGA, L. I 331. La mal ne întîmpină mai mulți ofițeri turci. BART, S. M. 21. Forme diferite ale cuvantului turc: turc-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TURC: TURC substantiv, adjectiv 1. substantiv (învechit și popular) necredincios, (învechit și regional) ciutac, (învechit) osman, osmangiu, osmanlîu, otoman, păgîn, (ironic) șalvaragiu. 2. adjectiv turcesc, (învechit) osman, osmanic, osmanlîu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgîn, păgînesc. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru turc: turc a. ce ține de Turcia sau de locuitorii ei: limba turcă. ║ m. locuitor din Turcia: Turcul să plătească! floarea turcului, lăcrămioare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TURC: TURC2 turccă (turcci, turcce) m. și forme Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară din Turcia. /<turc. türk Forme diferite ale cuvantului turc: turccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru turc: turc substantiv masculin, adjectiv masculin, plural turci; forme singular túrcă, plural túrce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru turc: turc adjectiv masculin, substantiv masculin, plural turci; adjectiv feminin túrcă, plural túrce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TURC: TURC1 turccă (turcci, turcce) vezi TURCESC. /<turc. türk Forme diferite ale cuvantului turc: turccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TURC' TURBUREÁLĂTURBURÉLTURBURÍUTURBURÓSTURCȚÚRCĂturcaflețturcaléțturcalete |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TURC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului turc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TURC2 turccă turcci, turcce m. TURC1 turccă turcci, turcce vezi TURCESC. |
GRAMATICA cuvântului TURC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului turc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TURC poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE turc? Vezi cuvântul turc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul turc?[ turc ] Se pare că cuvântul turc are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL TURC Inţelegi mai uşor cuvântul turc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui A fi turc sau ca turcul = a fi foarte încăpățânat, a nu verb reflexiv:ea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui A fi turc sau ca turcul = a fi foarte încăpățânat, a nu verb reflexiv:ea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TURC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ploua sau a turna cu găleata?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul turc are forma: túrcă
La plural substantivul turc are forma: turci
