 | as |
|
| Turbulent [ tur-bu-lent ] VEZI SINONIME PENTRU turbulent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului turbulent în mai multe dicționareDefinițiile pentru turbulent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TURBULENT: TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adjectiv Care face gălăgie ( vezi zgomotos); care produce dezordine ( vezi nesupus, revoltat). Se arată mult mai turbulent și nedomolit, dezvăluindu-și temperamentul pasionat. SADOVEANU, E. 200. Îl vedea utilizînd cu îndemînare toate apucăturile de școlar leneș, chiulangiu, turbulent și palavragiu. C. PETRESCU, C. vezi 107. Țăranii au devenit foarte turbulenți și arțăgoși. REBREANU, R. II 116. • (Substantivat) Cei cițiva turbulenți ascultă de sfaturile tovarășilor lor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/5. Forme diferite ale cuvantului turbulent: turbulent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TURBULENT: TURBULÉNT turbulenttă (turbulentți, turbulentte) 1) Care, aflându-se într-o stare de excitație sporită, ațâță pe cei din jur; care provoacă dezordine. 2) fizică(despre fluide) Care formează vârtejuri. /<fr. turbulent, latina turbulentus Forme diferite ale cuvantului turbulent: turbulenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TURBULENT: TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adjectiv 1. (livresc) Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (fizică; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din limba franceza turbulent, latina turbulentus. Forme diferite ale cuvantului turbulent: turbulent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TURBULENT: TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adjectiv 1. Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (fizică; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din limba franceza turbulent, latina turbulentus. Forme diferite ale cuvantului turbulent: turbulent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TURBULENT: TURBULÉNT, -Ă adjectiv 1. Care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (fizică; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. [conform limba franceza turbulent, latina turbulentus]. Forme diferite ale cuvantului turbulent: turbulent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TURBULENT: TURBULÉNT, -Ă adjectiv 1. care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (despre fluide) care prezintă turbulență (2). (< limba franceza turbulent, latina turbulentus) Forme diferite ale cuvantului turbulent: turbulent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TURBULENT: TURBULENT adjectiv 1. (fizică) agitat. (Un fluid turbulent.) 2. gălăgios, tumultuos, zgomotos. (O ceată turbulent; manifestație turbulent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru turbulent: *turbulént, -ă adjectiv (latina turbulentus). Pornit spre zgomot orĭ scandal: om turbulent, adunare turbulentă. Forme diferite ale cuvantului turbulent: turbulent-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru turbulent: turbulént adjectiv masculin, plural turbulénți: forme singular turbuléntă, plural turbulénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru turbulent: turbulént adjectiv masculin, plural turbulénți; forme turbuléntă, plural turbulénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru turbulent: turbulent a. care e pornit a face sgomot. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'TURBULENT' turbotanométruTURBOTRÉNTURBOTREPÁNTURBOVENTILATÓRTURBULÉNTTURBULÉNȚĂTÚRBURTURBURÁTURBURÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL turbulent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului turbulent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TURBULÉNT turbulenttă turbulentți, turbulentte 1 Care, aflându-se într-o stare de excitație sporită, ațâță pe cei din jur; care provoacă dezordine. Un fluid turbulent. O ceată turbulent; manifestație turbulent. Un fluid turbulent. |
GRAMATICA cuvântului turbulent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului turbulent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul turbulent poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE turbulent? Vezi cuvântul turbulent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul turbulent?[ tur-bu-lent ] Se pare că cuvântul turbulent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL turbulent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Unghiuri interne?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
