 | as |
|
| Tunică [ tu-ni-că ] VEZI SINONIME PENTRU tunică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tunica în mai multe dicționareDefinițiile pentru tunica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TUNICĂ: TUNÍCĂ, tunici, substantiv feminin 1. Haină bărbătească care face parte dintr-o uniformă (militară, școlară etc.) și care se poartă peste cămașă. Tunica scurtă căzăcească îi strîngea pieptul lat în care gemea înăbușit o vijelie. SADOVEANU, O. I 11. A pus jos tunica soldățească și a secerat cu îndîrjire. GALACTION, O. I 137. Se uita într-un jurnal ilustrat, tihnit, grav... cu tunica strînsă pe el ca de paradă. despre ZAMFIRESCU, R. 11. • (Simbolizînd persoana îmbrăcată într-o asemenea haină) N-apuca să facă zece pași și tunica roșie îi apărea ca din pămînt. VLAHUȚĂ, O. A. III 67. 2. Haină asemănătoare cu tunica (1), purtată de femei. Tunica de catifea strînsă pe mijloc, cu puf de blăniță la gît și la mîneci. SADOVEANU, O. VII 57. 3. Îmbrăcăminte largă, cu falduri, dintr-un material ușor, care se purta în antichitate, acoperind tot corpul. Și-n for purtam tunică cu ciucuri elinești. MACEDONSKI, O. I 139. Acea mîndră și sprintenă fecioară de marmură care s-avîntă, ageră și ușoară, sub crețurile dese ale tunicei spartane. ODOBESCU, S. III 55. 4. Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (botanică) Înveliș cărnos al unui bulb. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TUNICĂ: TUNÍCĂ, tunici, substantiv feminin 1. Haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă. ♦ Haină asemănătoare cu tunica (1), purtată de femei. 2. Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ. 3. Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (botanică) Înveliș cărnos al unui bulb. – Din limba franceza tunique, latina tunica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TUNICĂ: TUNÍCĂ, tunici, substantiv feminin 1. Haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă. ♦ Haină asemănătoare cu tunica (1), purtată de femei. 2. Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din Antichitate, lungă până la genunchi sau până la glezne. 3. Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (botanică) înveliș cărnos al unui bulb. – Din limba franceza tunique, latina tunica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul dendrofloricol dă următoarea definitie pentru TUNICA: TUNICA Boehm., TUNICA, fam.. Caryophyllaceae. Gen originar din Asia, Europa, mai ales din regiunile mediteraneene, cca 30-35 specii, erbacee, anuale sau vivace. Frunze simple, întregi, opuse, inflorescențe cimoase, bogate în flori (caliciu membranos, de-a lungul cu 5 dungi verzi, scuamele de cele mai multe ori îl acoperă complet). Fruct, capsulă cu numeroase semințe rotunde sau peltate. Definiție sursă: Dicționar dendrofloricol |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TUNICĂ: TUNÍCĂ substantiv feminin 1. Cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. Haină bărbătească făcând parte dintr-o uniformă. 3. (anatomie) Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ (Zool.) Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (botanică) Înveliș cărnos al unui bulb. [< latina tunica, limba franceza tunique]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TUNICĂ: TUNÍCĂ substantiv feminin 1. cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. haină bărbătească de uniformă. 3. (anatomie) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. • membrană care acoperă corpul unor animale marine. • înveliș membranos al unui organ vegetal. (< latina tunica, limba franceza tunique) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tunică: *túnică și (ob.) -ícă forme, plural ĭ (latina italiana túnica, limba franceza tunique). Camașă la ceĭ vechĭ. Azĭ, surtuc de uniformă (de mare ținută), de postav, ajustat pe trup: tunica roșiorilor pînă la 1913, era roșie, a călărașilor neagră. ( vezi bluză). anatomie Membrană, învăliș. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TUNICĂ: TUNÍCĂ tunicaci forme 1) Haină bărbătească de uniformă, încheiată până la gât, care se poartă peste cămașă. 2) biologie Membrană care acoperă corpul unor organisme animale sau vegetale ori anumite părți ale acestora. [G.-D. tunicii] /<lat. tunica, limba franceza tunique Forme diferite ale cuvantului tunica: tunicaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tunică: tunică forme 1. haină dedesubt ce purtau cei vechi; 2. orice haină simplă de acoperit; 3. veșmânt de uniforme, pentru soldați și liceani; 4. anatomie membrană, înveliș: tunica ficatului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tunică: tunícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat tunícii; plural tuníci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tunică: tunícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat tunícii; plural tuníci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TUNICĂ: TUNICĂ substantiv (botanică) (popular) cămașă. (tunica cepii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TUNICA' TÚNGSTENTUNGSTICTUNGSTÍTtungúzTUNÍCĂTUNICÁTTUNICEÁTUNICIÉRTUNICIÉRI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TUNICĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tunică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TUNÍCĂ tunicĂci forme 1 Haină bărbătească de uniformă, încheiată până la gât, care se poartă peste cămașă. TunicĂ cepii. TunicĂ cepii. |
GRAMATICA cuvântului TUNICĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tunică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TUNICĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tunică? Vezi cuvântul tunică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tunică?[ tu-ni-că ] Se pare că cuvântul tunică are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TUNICĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Atmosferă grea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tunică are forma: tuníci
