 | as |
|
| Tulbure [ tul-bu-re ] VEZI SINONIME PENTRU tulbure PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tulbure în mai multe dicționareDefinițiile pentru tulbure din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TULBURE: TÚLBURE, tulburi, adjectiv (Și în forma turbure) 1. (Despre apă și alte lichide, în opoziție cu limpede) Lipsit de transparență, amestecat cu impurități; (despre rîuri, mări, în opoziție cu lin) agitat, învolburat. Deodată se arată Siretul, tulbure, venind mînios, cu albia plină pînă sus. SADOVEANU, O. VII 338. Ne ungem cu leșie tulbure. CREANGĂ, A. 28. Roma arde și furtuna chiuind în ea se scaldă Și frămîntă-n valuri roșii marea turbure și caldă. EMINESCU, O. IV 123. Ea în palme să-ți tot cară Apă turbure ș-amarâ. ALECSANDRI, P. P. 18. • Expresia: A pescui în apă tulbure vezi apă (2). ♦ (Despre cer, prin extensie despre verb reflexiv:eme) Întunecat, cețos, posomorît. Cerul era turbure către asfințit. SAHIA, N. 91. Un cer hursuz, tulbure și fără soare sta încremenit deasupra cîmpiilor moarte și pustii. VLAHUȚĂ, O. A. 128. verb reflexiv:emea e turbure, curînd o să tune. NEGRUZZI, S. I 58. ♦ figurat Difuz; vag, neclar. Un întunerec turbure acoperă munții. BOGZA, C. O. 63. Făclia arunca o lumină turbure. EMINESCU, N. 52. ♦ (În opoziție cu clar, logic) Greu de înțeles, confuz, zăpăcit, încurcat. Înțelegerea lui Isidor Abramovici deveni turbure. SAHIA, N. 86. 2. (Despre ochi, privire, vedere) Lipsit de limpezime, de claritate; împăienjenit. Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stăpîne, În fața strălucirii tale. GOGA, P. 5. În colțul ochilor verzi, tulburi, ai moșneagului străluceau două picături de argint. MIRONESCU, S. A. 34. Și ochii ei sînt tulburi. COȘBUC, P. II 198. • (Adverbial) Tudor privi tulbure la bătrîn. Se trase într-un colț, dădu cu apă rece pe ochi, apoi se așeză pe un scăunaș. SADOVEANU, O. VII 65. 3. figurat (Despre stări sociale, politice) Neliniștit, nesigur, agitat. Atmosfera era încă tulbure și nu trecuse de la revoluție decît doi ani și ceva. SAHIA, U.R.S.S. 79. ♦ (Despre stări psihice) Frămîntat, zbuciumat, neliniștit. Cu cîteva cuvinte, Caragiale zugrăvește o întreagă stare sufletească, o stare tulbure și dureroasă. GHEREA, ST. Hristos II 137. – Variantă: túrbure adjectiv Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TULBURE: TÚLBURE, tulburi, adjectiv 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime; amestecat cu impurități. ♦ (Despre ape) Agitat, învolburat. ♦ (Despre cer, verb reflexiv:eme) Acoperit cu nori, întunecat, posomorât. ♦ figurat Difuz, neclar. Lumină tulbure. ♦ figurat Greu de înțeles, confuz, încurcat. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; împăienjenit. 3. figurat (Despre situații sociale, politice) Neliniștit, nesigur, agitat, frământat. ♦ (Despre stări psihice) Neliniștit, frământat, zbuciumat. [Variante: túrbure adjectiv] – latina *turbulus ( = turbidus). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TULBURE: TÚLBURE, tulburi, adjectiv 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime; amestecat cu impurități. ♦ (Despre ape) Agitat, învolburat. ♦ (Despre cer, verb reflexiv:eme) Acoperit cu nori, întunecat, posomorât. ♦ figurat Difuz, neclar. Lumină tulbure. ♦ figurat Greu de înțeles, confuz, încurcat. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; împăienjenit. 3. figurat (Despre situații sociale, politice) Neliniștit, nesigur, agitat, frământat. ♦ (Despre stări psihice) Neliniștit, frământat, zbuciumat. [Variante: túrbure adjectiv] – latina *turbulus (=turbidus). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TULBURE: TULBURE adjectiv 1. (regional) tulburos. (Un lichid tulbure.) 2. încețoșat, neclar, sur, (regional) suriu. (Un văzduh tulbure.) 3. neclar, (figurat) murdar. (O lumină tulbure.) 4. împăienjenit, încețoșat, înnegurat, păienjenit. (Ochii îi erau tulbure; privire tulbure.) 5. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, vag, (figurat) întunecat, nebulos, neguros. (O situație tulbure.) 6. incert, nesigur. (Treceau printr-o perioadă tulbure.) 7. agitat, critic, frămîntat, greu, zbuciumat. (verb reflexiv:emuri tulbure.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TULBURE: TÚLBURE tulburei adjectiv (în opoziție cu limpede) 1) (despre lichide) Care este lipsit de transparență; amestecat cu impurități. 2) (despre cer, verb reflexiv:eme) Care este întunecat din cauza îngrămădirii norilor; posomorât; mohorât. 3) (despre ochi, privire) Care este lipsit de luciditate; împăienjenit; cețos; neguros. 4) figurat (despre vorbire, gânduri etc.) Care nu se deslușește; greu de înțeles. 5) figurat (despre situații sociale, politice) Care se caracterizează prin frământări sociale, criză. /<lat. turbulus Forme diferite ale cuvantului tulbure: tulburei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tulbure: túlbure adjectiv masculin și forme túlbure; plural m. și forme túlburi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tulbure: túlbure adjectiv masculin, forme túlbure; plural m. și forme túlburi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Tulbure: Tulbure ≠ limpede Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'TULBURE' TULBURÁRETULBURÁTtulburáticTULBURĂTÓRTÚLBURETULBUREÁLĂTULBURÉLTULBURÍUTULBURÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Tulbure Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tulbure dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un lichid tulbure. Un văzduh tulbure. O lumină tulbure. Ochii îi erau tulbure; privire tulbure. O situație tulbure. Treceau printr-o perioadă tulbure. Verb reflexiv:emuri tulbure. TÚLBURE tulburei adjectiv în opoziție cu limpede 1 despre lichide Care este lipsit de transparență; amestecat cu impurități. Un lichid tulbure. Treceau printr-o perioadă tulbure. |
GRAMATICA cuvântului Tulbure? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tulbure. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Tulbure poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tulbure? Vezi cuvântul tulbure desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tulbure?[ tul-bu-re ] Se pare că cuvântul tulbure are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Tulbure Inţelegi mai uşor cuvântul tulbure dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeVariante: túrbure adjectiv – latina *turbulus = turbidus |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Tulbure |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe de -a gata?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
