 | as |
|
| Tulburare [ tul-bu-ra-re ] VEZI SINONIME PENTRU tulburare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tulburare în mai multe dicționareDefinițiile pentru tulburare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TULBURARE: TULBURÁRE, tulburări, substantiv feminin (Și în forma turburare) Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Învolburare; figurat neastîmpăr. Eram vesel ca verb reflexiv:emea cea bună și... copilăros ca vîntul în turburarea sa. CREANGĂ, A. 34. Ferice de acela ce-n tulburare-i poate Pe-un cal să se arunce și prin văzduh să-noate. ALECSANDRI, P. I 133. 2. Neliniște, îngrijorare, frămîntare, emoție, zbucium. Umbra înserării începea să se întărească și Șoimaru nu putu băga de samă tulburarea ei. SADOVEANU, O. VII 124. Intra, oare, în turburarea mea și ceva din prestigiul acelui obraz atît de drag, trandafiriu? GALACTION, O. I 58. Ați văzut și voi, fetelor, cum a venit? – le-ntreabă el, ascunzîndu-și, pe cît poate, tulburarea sufletească. spaniolă POPESCU, M. G. 29. ♦ Mînie, furie. [Lui Tomșa] îi fremătau buzele subțiri de tulburare. SADOVEANU, O. VII 128. Să vază supărarea și tulburarea celorlalte zeițe. ISPIRESCU, U. 10. Fraților, să dați iertare Că am fost în turburare, Căci în cugete curate Acuma vă dau dreptate. TEODORESCU, P. P. 106. 3. Tumult, dezordine, răscoală, răzvrătire, revoltă. Acești cîrtitori de la orașe... ar mai pofti tulburări și războaie. SADOVEANU, E. 29. Vorbește despre niște tulburări țărănești izbucnite undeva, prin Moldova. REBREANU, R. I 299. Se făcu o tulburare și o răscoală între dînșii de nu-i mai putea da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 375. Acest regat, căzînd în turburări civile, se subjugă de Vasili II. BĂLCESCU, O. II 12. 4. Stingherirea activității unui organ anatomic sau a funcției lui. S-au semnalat tulburări de vedere. DANIELOPOLU, forme N. II 38. – Variantă: turburáre substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TULBURARE: TULBURARE s. 1. zăpăceală. (tulburare ce l-a cuprins cînd l-a văzut.) 2.* (figurat) întunecare. (tulburare a minții cuiva.) 3. ațîțare, incitare, instigare, instigație, întărîtare, provocare, stîrnire, (rar) incitație, provocație, (popular) zădărîre. (tulburare maselor.) 4. agitație, frămîntare, vîlvă, zarvă. (Din nimic s-a stîrnit o tulburare.) 5. dezordine, (învechit) neașezare. (S-au produs unele tulburare sociale.) 6. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, stînjenire, (livresc) conturbare, (popular) zăticnire. (tulburare cuiva de la lucru.) 7. perturbare, perturbație. (tulburare a ordinii publice.) 8. (medicina) deranjament, dereglare. (tulburare organică, funcțională.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TULBURARE: TULBURÁRE, tulburări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; figurat neastâmpăr. 3. figurat Neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție. ♦ Mânie, furie. 4. figurat Tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală. 5. figurat Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. [Variante: turburáre substantiv feminin] – vezi tulbura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TULBURARE: TULBURÁRE, tulburări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; figurat neastâmpăr. 3. figurat Neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție. ♦ Mânie, furie. 4. figurat Tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală. 5. figurat Dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. [Variante: turburáre substantiv feminin] – vezi tulbura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TULBURARE: TULBURÁRE substantiv verbal răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tulburare: tulburare substantiv verbal RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tulburare: tulburáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat tulburării; plural tulburări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tulburare: tulburáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat tulburắrii; plural tulburắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TULBURARE' TULBÉNTtulbínătúlburTULBURÁTULBURÁRETULBURÁTtulburáticTULBURĂTÓRTÚLBURE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tulburare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tulburare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Tulburare ce l-a cuprins cînd l-a văzut. Tulburare a minții cuiva. Tulburare maselor. Din nimic s-a stîrnit o tulburare. S-au produs unele tulburare sociale. Tulburare cuiva de la lucru. Tulburare a ordinii publice. Tulburare organică, funcțională. Tulburare ce l-a cuprins când l-a văzut. Tulburare a minții cuiva. S-au produs unele tulburareări sociale. |
GRAMATICA cuvântului tulburare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tulburare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tulburare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tulburare? Vezi cuvântul tulburare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tulburare?[ tul-bu-ra-re ] Se pare că cuvântul tulburare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tulburare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Activist cultural?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tulburare are forma: tulburări
