 | as |
|
| Tubă [ tu-bă ] VEZI SINONIME PENTRU tubă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tuba în mai multe dicționareDefinițiile pentru tuba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a tuba (forma la infinitiv) A tuba conjugat la timpul prezent:
|
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TUBĂ: TÚBĂ substantiv feminin 1. instrument muzical de suflat din alamă, cu registrul cel mai grav din orchestra simfonică, constând dintr-un tub conic răsucit, terminat cu un pavilion foarte larg și prevăzut cu un mecanism de ventile sau pistoane. 2. (anatomie) formațiune canaliculară. (< limba franceza , italiana , latina tuba) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TUBĂ: TÚBĂ tubae forme Instrument muzical de suflat cu clape, constând dintr-un tub de alamă, răsucit de mai multe ori, terminat la un capăt cu un pavilion larg, care emite sunetele cele mai grave. /<fr., latina tuba Forme diferite ale cuvantului tuba: tubae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TUBĂ: TÚBĂ, tube, substantiv feminin Instrument muzical de suflat din alamă, cu registru grav, format dintr-un pavilion larg, un tub răsucit și un mecanism de pistoane. – Din limba franceza , latina tuba. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TUBĂ: TÚBĂ, tube, substantiv feminin Instrument muzical de suflat din alamă, cu registru grav, format dintr-un pavilion larg, un tub răsucit și un mecanism de pistoane. – Din limba franceza , latina tuba. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TUBĂ: TÚBĂ substantiv feminin 1. Instrument muzical de suflat, din alamă, având tonul cel mai grav, folosit mai ales în fanfare. 2. (anatomie) Formațiune canaliculară. [< italiana , limba franceza tuba]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TUBĂ: TÚBĂ, tube, substantiv feminin Instrument muzical de suflat cu registru grav, construit din alamă. Cornuri, buciume și tube sună falnice fanfare. ALECSANDRI, P. III 94. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TUBA: TUBÁ, tubez, verb I. tranzitiv A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din limba franceza tuber. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TUBA: TUBÁ, tubez, verb I. tranzitiv A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din limba franceza tuber. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TUBA: TUBÁ verb trecut (tehnică) a căptuși pereții unei guri de sondă cu tuburi de oțel. (< limba franceza tuber) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tuba: tubá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu tubéz, persoana a treia singular: el / ea și plural tubeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tubă: túbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat túbei; plural túbe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tubă: túbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat túbei; plural túbe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TUBA' tuájtuarégTUARÉGITUBTUBÁțubácTUBÁJTUBALHANÁTUBÁR, -Ă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tubă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tubă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TÚBĂ tubăe forme Instrument muzical de suflat cu clape, constând dintr-un tub de alamă, răsucit de mai multe ori, terminat la un capăt cu un pavilion larg, care emite sunetele cele mai grave. |
GRAMATICA cuvântului tubă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tubă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tubă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tubă? Vezi cuvântul tubă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tubă?[ tu-bă ] Se pare că cuvântul tubă are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vânt rău?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul tuba se conjugă: ei ele tubeáză
