 | as |
|
| Tub [ tub ] VEZI SINONIME PENTRU tub PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tub în mai multe dicționareDefinițiile pentru tub din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TUB: TUB, tuburi, substantiv neutru 1. Piesă de formă cilindrică, goală în interior, de metal, beton, sticlă, cauciuc etc. comunicînd la ambele extremități cu exteriorul; poate avea diametre și lungimi diferite și se folosește la transportul lichidelor sau al gazelor. Galeria e lungă și netedă ca un tub de ciment. BOGZA, Ț. 66. ♦ (La unele instrumente muzicale) Țeavă în interiorul căreia se produc sunete de diferite tonalități (în funcție de lungimea și de diametrul piesei respective) la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Înveliș de metal sau de carton, în care se află explozibilul și proiectilul unei arme de foc. 2. Recipient din metal subțire, în care se țin diferite paste, preparate cosmetice sau medicale. Tub de vaselină. 3. Conductă sau vas în organismele animale, prin care circulă substanțe nutritive, aer, diverse secrețiuni ale unor organe etc.; canal (3). • Tub digestiv vezi digestiv. Tub fonator = organul cu care realizăm sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe și în partea anterioară de buze și de nări; cavitate bucală. 4. Aparat alcătuit dintr-o țeavă în care sînt introduși doi sau mai mulți electrozi, folosit la diferite montaje în fizică sau în tehnică. • Tub electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulți electrozi și în care se produc descărcări electrice în gaze sau emisiune de electroni, folosit în radiofonie, ca redresor etc. Tub Geisler = tub care conține un gaz la presiune joasă, în care se produc descărcări electrice. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TUB: TUB, tuburi, substantiv neutru 1. Piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre și lungimi diferite, întrebuințată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze. ♦ Sistem tehnic având o carcasă în formă de tub (1); specializare corp tubular în care se introduc unele conducte electrice în clădiri. • Tub electronic = dispozitiv sau aparat constituit dintr-un recipient etanș (de sticlă sau de metal), vidat sau cu gaz rarefiat, și echipat cu doi sau mai mulți electrozi, între care se stabilesc curenți electrici. ♦ (La unele instrumente muzicale) Țeavă care produce sunete de diferite tonalități (în funcție de lungimea și diametrul piesei respective) când trece un curent de aer prin ea. ♦ Înveliș cilindric din metal sau din carton, în care se află explozibilul și proiectilul unei arme de foc. ♦ Recipient subțire din metal, în care se țin diferite paste alimentare sau preparate cosmetice și medicale. 2. Canal natural care intră în componența unor aparate sau organe animale și vegetale și prin care circulă hrană, aer etc. • Tub fonator = organ (în formă de canal) cu care se realizează sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe și în partea anterioară de buze și de nări. – Din limba franceza tube, latina tubus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TUB: TUB, tuburi, substantiv neutru 1. Piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre și lungimi diferite, folosită de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze. ♦ Sistem tehnic având o carcasă în formă de tub (1); specializare corp tubular în care se introduc unele conducte electrice în clădiri. ♦ Tub electronic = dispozitiv sau aparat constituit dintr-un recipient etanș (de sticlă sau de metal), vidat sau cu gaz rarefiat, și echipat cu doi sau mai mulți electrozi, între care se stabilesc curenți electrici. ♦ (La unele instrumente muzicale) Țeavă care produce sunete de diferite tonalități (în funcție de lungimea și diametrul piesei respective) când trece un curent de aer prin ea. ♦ Înveliș cilindric din metal sau din carton, în care se află explozibilul și proiectilul unei arme de foc. ♦ Recipient subțire din metal, în care se țin diferite paste alimentare sau preparate cosmetice și medicale. 2. Canal natural care intră în componența unor aparate sau organe animale și vegetale și prin care circulă hrană, aer etc. • Tub fonator = organ (în formă de canal) cu care se realizează sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe și în partea anterioară de buze și de nări. – Din limba franceza tube, latina tubus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TUB: TUB2 substantiv neutru 1. țeavă de metal, de sticlă, de cauciuc etc. 2. recipient din metal subțire în care se țin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formațiune anatomică de formă tubulară în organismele vii. ♦ tub fonator = organ în formă de canal cu care se realizează sunetele vorbirii, delimitat de laringe și de buze și nări. 4. (tehnică) aparat în formă de țeavă în care sunt introduși doi sau mai mulți electrozi, la diferite montaje. ♦ tub electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulți electrozi și în care se produc descărcări electrice; tub Geissler = tub care conține un gaz rarefiat și în care se produc descărcări electrice, la reclamele luminoase. • (la unele instrumente muzicale) țeavă care produce sunete de diferite tonalități la trecerea unui curent de aer prin ea. • înveliș cilindric din metal sau din carton care conține explozibilul și proiectilul unei arme de foc. (< limba franceza tube, latina tubus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TUB: TUB substantiv neutru 1. Țeavă de metal, de sticlă etc. 2. Recipient din metal subțire în care se țin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. Formațiune anatomică de formă tubulară în organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, în formă de canal, cu care se realizează sunetele vorbirii, delimitat de laringe și de buze și nări. 4. (tehnică) Aparat în formă de țeavă în care sunt introduși doi sau mai mulți electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ Tub electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulți electrozi și în care se produc descărcări electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Țeavă care produce sunete de diferite tonalități la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Înveliș cilindric din metal sau din carton care conține explozibilul și proiectilul unei arme de foc. [conform limba franceza tube, latina tubus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tub: *tub n., plural urĭ (latina tubus, limba franceza tube. vezi tulă). Țeavă, conduct (de gumă, de plumb, de lut, de tucĭ). Tub Berlier, tunel căptușit cu plăcĭ de oțel, cum se obișnuește pe supt ape. Tubu luĭ Branly, receptor de unde în telegrafia fără sîrmă. Tubu luĭ Crookes, un instrument radiografic. Tubu luĭ Geissler, tub care conține gaz rarificat în care trecerea descărcăriĭ electrice provoacă efecte luminoase deosebite. anatomie Tubu digestiv, mațele pin care se face digestiunea. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru TUB: TUB piesă de formă cilindrică, goală în interior, utilizată în aviație în diverse scopuri. Tubul de bord este montat pe avioanele de luptă, utilizate contra obiectivelor aeriene, constituindu-se în guri de foc. Tubul de foc are rol de protejare și de ghidare a cablurilor, comenzilor automate sau manuale și a sistemului de largare al parașutelor. Tubul pilot măsoară presiunea dinamică și presiunea statică pentru a determina viteza de deplasare a unei aeronave. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru tub: tub 1. (it. tubo sonoro, chocallo; limba engleză tubo, shaker, chocolo; limba franceza tubo, chocallo; germana Schüttelrohr, Tubo), instrument de percuție idiofon, de origine popular braziliană. A fost introdus în orch. simf. Este construit dintr-un corp cilindric de bambus sau alt material, închis la ambele extremități, având la interior pietricele ori bile mici (alice) din metalurgie Sunetul se obține prin scuturarea t. cu ambele mâini. 2. vezi orgă. 3. vezi tuburi de schimb. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TUB: TUB tuburi n. 1) Piesă cilindrică, rectilinie sau îndoită, goală în interior, folosită pentru scurgeri sau transportul de fluide, precum și pentru alte scopuri; țeavă. 2) Recipient cilindric de metal maleabil sau din material plastic al cărui conținut (preparate cosmetice, medicale, alimentare) poate fi scos prin apăsare. tub de pastă de dinți. 3) Organ natural al organismelor animale sau vegetale. tub digestiv. /<lat. tubus, limba franceza tube Forme diferite ale cuvantului tub: tuburi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TUB: TUB s. 1. (anatomie) canal, conduct. (tub auditiv extern.) 2. (tehnic) țeavă. (tub metalic de 20 de țoli.) 3. (învechit și regional) sulinar. (tub de canal.) 4. (fizică) tub electronic = lampă. (Un tub de radio.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tub: tub n. țeava de plumb, fier, sticlă, pe unde aerul și alte fluide pot trece și avea ieșirea liberă; tubul digestiv, organele ce concură la digestiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tub: tub substantiv neutru, plural túburi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tub: tub substantiv neutru, plural túburi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TUB' TUtuájtuarégTUARÉGITUBTUBÁțubácTUBÁJTUBALHANÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tub Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tub dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TUB tuburi n. Tub de pastă de dinți. Tub digestiv. Tub auditiv extern. Tub metalic de 20 de țoli. Tub de canal. Un tub de radio. Tub de canal. Un tub de radio. |
GRAMATICA cuvântului tub? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tub. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tub poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tub? Vezi cuvântul tub desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tub?[ tub ] Se pare că cuvântul tub are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL tub Inţelegi mai uşor cuvântul tub dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeTub fonator = organul cu care realizăm sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe și în partea anterioară de buze și de nări; cavitate bucală Tub electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulți electrozi și în care se produc descărcări electrice în gaze sau emisiune de electroni, folosit în radiofonie, ca redresor etc Tub Geisler = tub care conține un gaz la presiune joasă, în care se produc descărcări electrice Tub electronic = dispozitiv sau aparat constituit dintr-un recipient etanș de sticlă sau de metal, vidat sau cu gaz rarefiat, și echipat cu doi sau mai mulți electrozi, între care se stabilesc curenți electrici Tub fonator = organ în formă de canal cu care se realizează sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe și în partea anterioară de buze și de nări ♦ Tub electronic = dispozitiv sau aparat constituit dintr-un recipient etanș de sticlă sau de metal, vidat sau cu gaz rarefiat, și echipat cu doi sau mai mulți electrozi, între care se stabilesc curenți electrici Tub fonator = organ în formă de canal cu care se realizează sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe și în partea anterioară de buze și de nări ♦ tub fonator = organ în formă de canal cu care se realizează sunetele vorbirii, delimitat de laringe și de buze și nări ♦ tub electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulți electrozi și în care se produc descărcări electrice; tub Geissler = tub care conține un gaz rarefiat și în care se produc descărcări electrice, la reclamele luminoase ♦ Tub fonator = organ, în formă de canal, cu care se realizează sunetele vorbirii, delimitat de laringe și de buze și nări ♦ Tub electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulți electrozi și în care se produc descărcări electrice Fizică tub electronic = lampă Botanică tub ciuruit = vas ciuruit, vas liberian Fizică tub electronic = lampă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tub |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A trece pe cineva sau ceva prin sită?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tub are forma: túburi
