 | as |
|
| Troncănire [ tron-că-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU troncănire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului troncanire în mai multe dicționareDefinițiile pentru troncanire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRONCĂNIRE: TRONCĂNÍRE, troncăniri, substantiv feminin Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte lovite sau izbite unele de altele. Așa sînt, bunăoară, cei care fac să se miște mesele, silesc obiectele să zboare cu hodorogeli și troncăniri. MACEDONSKI, O. IV 142. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRONCĂNIRE: TRONCĂNÍRE, troncăniri, substantiv feminin Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – vezi troncăni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRONCĂNIRE: TRONCĂNÍRE, troncăniri, substantiv feminin Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – vezi troncăni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru troncănire: troncăníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat troncănírii; plural troncăníri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru troncănire: troncăníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat troncănírii; plural troncăníri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRONCĂNIRE: TRONCĂNIRE substantiv troncănit, troncăt. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRONCANIRE' TRÓNCA-TRÓNCAtroncántroncănescTRONCĂNÍTRONCĂNÍRETRONCĂNÍTTRÓNCĂTtroncatúrăTRONCÓN |
GRAMATICA cuvântului TRONCĂNIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului troncănire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TRONCĂNIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE troncănire? Vezi cuvântul troncănire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul troncănire?[ tron-că-ni-re ] Se pare că cuvântul troncănire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TRONCĂNIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ logică; în sintagmele termen major?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul troncănire are forma: troncăníri
