 | as |
|
| Tron [ tron ] VEZI SINONIME PENTRU tron PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tron în mai multe dicționareDefinițiile pentru tron din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRON: TRON1, tronuri, substantiv neutru 1. Jeț lucrat și împodobit în chip deosebit, în care stau monarhii la ceremonii; prin extensie simbol al domniei. Alexandru intră în biserica domnilor, – apoi ieși și trecu la palat, unde îl aștepta tronul împodobit cu covoare. SADOVEANU, O. VII 155. Într-o sală întinsă, printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. Aici îți era locul!... Pe tron să viețuiești, Pe tron să mori. ALECSANDRI, T. II 186. • (Poetic) Ca gondola-i din Piațetă Nu e tron mai de dorit. ALECSANDRI, P. I 163. • figurat Dascalul își așezase ochilarii pe tronul lor (pare că privesc încă acei ochilari țuguieți pe nasul lui uriaș). NEGRUZZI, S. I 8. • Expresia: A se urca (sau a se sui etc.) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. Pe tron s-a ridicat fiul său. CARAGIALE, O. III 86. Se duse la Constantinopol... și în locul lui se sui pe tron Ștefan. NEGRUZZI, S. I 144. La 1679 Șerban Cantacuzino se urcă pe tron. BĂLCESCU, O. I 71. ♦ Jeț special în care stau prelații (în timpul unor anumite ceremonii religioase). Bătrînul cu-a lui cîrjă sus genele-și ridică... Din tronu-i se coboară, cu mîna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze. EMINESCU, O. I 93. • figurat Inel, și ce mîndrețe! Din piatra tronului din rai Cioplit în flori maestre. COȘBUC, P. I 67. 2. figurat Puterea suverană a monarhilor; domnie. Noroadele, prin cugetare, În ziua asta-și dau cuvînt Să șteargă tronuri și hotare, Să facă pace pe pămînt. DEMETRESCU, O. 80. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă deodată cu lanțul de sclavie. EMINESCU, O. I 24. verb reflexiv:ednicul meu general, îți mulțămesc... Tu ești cel mai bun sprijin al tronului meu. ALECSANDRI, T. II 16. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRON: TRON2, tronuri, substantiv neutru 1. (Popular) Ladă. Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile și trei nopți, găsi în sfîrșit, în fundul unui tron vechi, armele și hainele tatîne-său de cînd era flăcău. ISPIRESCU, L. 3. 2. (Regional) Coșciug, sicriu. Tron de ceară că-i făcea, Patruzeci de popi aduna. Pe Oncica că-l slujea Și pe el că-l îngropa. PĂSCULESCU, L. P. 301. Cine m-o băga-n pămînt Să-mi facă tronul de nuc Și capacu de argint. ȘEZ. XII 87. – plural și: troane (SLAVICI, N. I 91). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru tron: tron1, tronuri substantiv neutru 1. Scaun sau jeț pe care diferite căpetenii stau la ceremonii; prin extensie simbol al domniei. • Tron arhieresc sau strană arhierească = scaun sau jeț special pe care stau prelații în timpul unor ceremonii religioase. • Tronul hetimasiei vezi hetimasie. 2. (La plural ) A treia treaptă din prima grupă (ceată) a ierarhiei îngerilor, potrivit împărțirii făcute de Dionisie Areopagitul. – Din limba franceza trône. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRON: TRON1, tronuri, substantiv neutru Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; prin extensie simbol al domniei. • Expresia: A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ figurat Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din limba franceza trône. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRON: TRON1, tronuri, substantiv neutru Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; prin extensie simbol al domniei. • Expresia: A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ figurat Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din limba franceza trône. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRON: TRON1 substantiv neutru 1. scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. • (figurat) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (figurat) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< limba franceza trône, latina thronus, germana Throns) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRON: TRON tronuri n. 1) Jilț bogat ornamentat, așezat pe un loc mai ridicat, pe care stau monarhii în timpul ceremoniilor. 2) Simbol al puterii unui suveran. 3) Jilț pe care stau prelații la unele ceremonii religioase. tron episcopal. /<lat. thronus, limba franceza trône Forme diferite ale cuvantului tron: tronuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRON: TRON substantiv neutru Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (prin extensie) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (figurat) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [conform latina thronus, greacă thronos, limba franceza trône]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tron: 1) tron n., plural urĭ și oane (germana dialect truhen, truhn, ladă; poloneză truna, trunna, trumna, secriŭ). Banat Olt. Transilvania Secriŭ. Muntenia vest. Ladă de ținut lucrurĭ maĭ scumpe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRON: TRON2, tronuri, substantiv neutru 1. (popular) Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (regional) Sicriu. – Din germana dialect Truh(e)n. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru *tron: 2) *tron n., plural urĭ (vgr. thrónos. vezi tîrnosesc). Scaun de ceremonie al suveranilor. figurat Puterea suverană: a aspira la tron. A te sui pe tron, a ajunge la domnie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRON: TRON2, tronuri, substantiv neutru 1. (popular) Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (regional) Sicriu. – Din germana dialect Truh(e)n. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tron: tron (-nuri), substantiv neutru – Scaun, jilț domnesc. în franceză trône. – derivat întrona, verb (a pune pe tron, a înscăuna); detrona, verb, din limba franceza détrôner. Forme diferite ale cuvantului tron: -nuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tron: tron (-nuri), substantiv neutru – Cufăr, ladă. germana Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; conform Cihac, II, 243). – derivat troneci, substantiv neutru (tronișor; sertar). Forme diferite ale cuvantului tron: -nuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tron: tron n. 1. scaun înalt pe care șade un suveran în zilele de ceremonie; 2. figurat putere suverană: a aspira la tron. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRON: TRON substantiv (învechit) scaun, taht. (Domnitorul avea un tron aurit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TRON: TRON substantiv verbal coșciug, cufăr, domnie, ladă, sicriu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tron: tron substantiv verbal COȘCIUG. CUFĂR. DOMNIE. LADĂ. SICRIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tron: tron (jeț, ladă) substantiv neutru, plural trónuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tron: tron (jeț, ladă) substantiv neutru, plural trónuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tron: tron, tronuri substantiv neutru closet. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRON' TROMPÉTĂTROMPETÁȘTROMPETÍSTtrompetístăTRONTRONÁtronárTRONÁRETRONC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tron Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tron dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRON tronuri n. Tron episcopal. Domnitorul avea un tron aurit. Domnitorul avea un tron aurit. |
GRAMATICA cuvântului tron? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tron. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tron poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tron? Vezi cuvântul tron desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tron?[ tron ] Se pare că cuvântul tron are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL tron Inţelegi mai uşor cuvântul tron dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh Tron arhieresc sau strană arhierească = scaun sau jeț special pe care stau prelații în timpul unor ceremonii religioase A se urca sau a se sui pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh A se urca sau a se sui pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tron |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: BaStină substantiv feminin în locuțiune adjectiv și adverb de baștină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tron are forma: trónuri
