 | as |
|
| Troiţă [ tro-i-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU troiţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului troita în mai multe dicționareDefinițiile pentru troita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRÓIȚĂ: TRÓIȚĂ, troițe, substantiv feminin 1. Cruce mare de lemn sau de piatră, de obicei cu un mic acoperiș, uneori împodobită cu picturi și cu inscripții, așezată la răspîntii sau pe lîngă fîntîni. La o răspîntie era o troiță, sub o pălărie de șindrilă veche. GALACTION, O. I 60. Cum trecură podul de lemn, Stoica oprește la fîntîna cu șipot, acoperită de o troiță de stejar. CAMIL PETRESCU, O. I 324. ♦ Icoană formată din trei părți, dintre care două sînt prinse cu balamale, de cea din mijloc ca niște obloane. vezi triptic. În părete o mică candelă lumina o vechie troiță de lemn. ODOBESCU, S. I 66. 2. Grup de trei oameni sau de trei lucruri; treime. Nu trece tocmai mult și vine verb reflexiv:emea de însurat și feciorului celui mic. Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori... de aceea și chitise una de mai înainte. CREANGĂ, P. 8. – Accentuat și: troíță. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru troiță: tróiță, troițe substantiv feminin 1. (În religia creștină) Unitatea mistică a celor trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt; Treime, trinitate. 2. Monument votiv de lemn (sau piatră), de forme variate de la cruce până la construcții de tipul unei capele (împodobit cu diferite picturi, inscripții etc.), așezat la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment deosebit. ♦ Icoană alcătuită din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale de cea din mijloc; triptic. 3. (În sintagma) Sfânta Troiță = numele popular al sărbătorii Sfintei Treimi, care are loc la 50 de zile după Paști. [accentuat și: troíță] – Din limba slavă (veche) troica. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRÓIȚĂ: TRÓIȚĂ, troițe, substantiv feminin Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic. [accentuat și: troíță. – Pr.: tro-i-] – Din limba slavă (veche) troica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRÓIȚĂ: TRÓIȚĂ, troițe, substantiv feminin Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic. [accentuat și: troíță. – Pr.: tro-i-] – Din limba slavă (veche) troica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRÓIȚĂ: TRÓIȚĂ troitae forme 1) Cruce mare (de lemn sau piatră) ornamentată cu picturi sau sculpturi pe teme religioase, instalată la fântâni, la răspântii etc. 2) Icoană care reprezintă cele trei fețe ale divinității (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh). 3) figurat Reunire de trei persoane sau de trei lucruri care constituie o unitate; trinitate. [G.-D. troiței; silabe tro-i-] /<sl. troică Forme diferite ale cuvantului troita: troitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru troiță: tróiță forme, plural e (vechea slavă limba rusă tróica, treime). popular Treime. Sărbătoarea Sfinteĭ Treimĭ: a sosit Troița. Icoană saŭ cruce care reprezentă Sfînta Treime și care, pe alocurĭ, e așezată pe la răspîntiĭ p. închinare. – Și trăĭme. vezi rugă, uniță, duiță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru troiță: tróiță (-țe), substantiv feminin – 1. Treime. – 2. Triptic. – 3. Crucifix, rugă. limba slavă (veche) (limba rusă) troica (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 423). – derivat troicinic, adjectiv (se zice despre imnurile liturgice care slăvesc Sfînta Treime), din limba slavă (veche) troičῑnŭ (Tiktin). Forme diferite ale cuvantului troita: troita-țe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru troiță: troiță forme 1. sfânta Treime; 2. icoană cu două obloane lăturașe zugrăvite cu sfinți: o candelă lumina o veche troiță de lemn OD.; 3. fam. număr de trei persoane: troiță nedespărțită de surori Hristos [slava TROIȚA, trinitate]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TROIȚĂ: TROIȚĂ substantiv cruce, (Transilvania și Banat) rugă. (O troita la margine de drum.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru troiță: tróiță substantiv feminin (silabe tro-i-), genitiv dativ articulat tróiței; plural tróițe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru troiță: tróiță (tro-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat tróiței; plural tróițe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TRÓIȚĂ: TRÓIȚĂ substantiv verbal sfânta treime, triadă, trinitate, trio. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru troiță: troiță substantiv verbal SFÎNTA TREIME. TRIADĂ. TRINITATE. TRIO. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TROITA' TroilustróinicTROINICÍTROINICÍRETRÓIȚĂTROJA:TROLTROLEIBÚSTROLEIBÚZ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL troiță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului troiță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRÓIȚĂ troițăe forme 1 Cruce mare de lemn sau piatră ornamentată cu picturi sau sculpturi pe teme religioase, instalată la fântâni, la răspântii etc. O troiță la margine de drum. O troiță la margine de drum. |
GRAMATICA cuvântului troiță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului troiță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul troiță poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE troiţă? Vezi cuvântul troiţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul troiţă?[ tro-i-ţă ] Se pare că cuvântul troiţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL troiță Inţelegi mai uşor cuvântul troiță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎn sintagma Sfânta Troiță = numele popular al sărbătorii Sfintei Treimi, care are loc la 50 de zile după Paști |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL troiță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cantități sau mărimi, numere inverse?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul troiță are forma: tróițe
