 | as |
|
| Troian [ tro-ian ] VEZI SINONIME PENTRU troian PE ESINONIME.COM definiția cuvântului troian în mai multe dicționareDefinițiile pentru troian din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN1, troiene, substantiv neutru 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vînt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. Afară viscolul zidise troiene pînă la streșină și împresurase satul cu întărituri de albă cetate. C. PETRESCU, R. DR. 142. Troianul crescuse pînă la jumătatea zaplazurilor și urmă de pas nu se vedea. ANGHEL-IOSIF, C. L. 78. Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. ALECSANDRI, P. A. 113. • (Metaforic) Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă. ALECSANDRI, P. A. 112. • Locuţiune adverbiala În troiene = formînd grămezi (ca niște valuri). Un clopot trist suna și zăpada căzuse în troiene. ANGHEL, PR. 141. ♦ Morman, grămadă de... Pîrîul... licărea tot printre rădăcini și pe sub troian de ramuri pînă la izvorul lui. GALACTION, O. I 293. Vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. Frumoasa-i limpezime în clipă tulburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Întăritură primitivă la popoarele vechi, constînd dintr-un val lung de pămînt, cu șanț de apărare. – plural și: (rar) troiane (MACEDONSKI, O. I 163), (m.) troieni (PAS, Z. I 103, ALECSANDRI, P. A. 76). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru troian: troián (-iéne), substantiv neutru – 1. Dig de protecție săpat într-o perioadă nedeterminată de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunării, atribuit greșit împăratului Traian. – 2. Cantitate mare de zăpăadă, nămete, noian. – 3. Grămadă, morman, teanc. – 4. (Olt.) Potecă într-o fîneață. – 5. (Olt.) Urma saniei pe zăpadă. limba slavă (veche) trojanŭ (Cihac, II, 423; Șeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), conform limba sârbă trojan. derivat directă din latina Trāĭānus (Tagliavini, Arch. limba română, XII, 218) nu este posibilă fonetic. Apare în doc. din secolul XV. Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare limba română; și că numele său s-ar fi perpetuat în limba slavă (veche) în legătură cu această construcție defensivă, nu este semnificativ, căci este vorba de o tradiție fără temei și cu siguranță tîrzie. – derivat tro(i)eni, verb (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă). Forme diferite ale cuvantului troian: -iéne Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Troian: Troian m. numele vechiu slavon al lui Traian, care ajunse să figureze în anticul panteon slav, alăturea de zeii indigeni; numele său trăiește încă în topografia română și balcanică: 1. Brazda Troianului, drum înălțat în jud. Teleorman ( vezi Novac); 2. Calea Troianului, șosea romană care pleacă dela Izlaz și apucă în sus spre Carpați, pe malul apusean al Oltului, până în sus de Râmnicu-Vâlcii; 3. Valul lui Troian, șanț imens ale cărui urme se văd dela Covurluiu spre Bolgrad și în Dobrogea dela Cernavoda până la Constanța: linia totală a valului dela Dunăre până la Răjnov e de 235 km.; 4. Troianul, val de pământ în jud. Iași și Tecuci; 5. Calea lui Troian, calea lactee, numit și drumul robilor (sens specializat după numirea geografică Calea Troianului). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru troian: troian n. 1. grămadă de zăpadă ridicată de vifor: răsbatem iute troiene de ninsori AL.; 2. figurat grămadă, morman: troiene albe dea dușmanilor oase Al.; 3. figurat massă în mișcare: ce sau făcut acele troiene de popoare? BĂLC. [După grămada de pământ sau șanțul cunoscut sub numele de Troianul ori valul lui Troian ( vezi Troian): interesantă generalizare a unui termen geografic, prin amintirile ce poporul leagă de numele împăratului Traian, personaj istoric ajuns legendar]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, din (sau de la) Troia. • Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) figurat mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. și forme Locuitor al Troiei. [ pronunție: tro-ian] – Troia (n. pr.) + sufix -ean. Forme diferite ale cuvantului troian: troian-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, originar din Troia. • Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) figurat mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S. m. și forme Locuitor al Troiei. [ pronunție: tro-ian] – Troia (n. pr.) + sufix -ean. Forme diferite ale cuvantului troian: troian-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin forme (locuitor) din Troia. II. adjectiv referitor la Troia. ♦ calul troian = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva. (< latina troianus) Forme diferite ale cuvantului troian: troian-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN3 troianiánă (troianiéni, troianiéne) istorie Care aparține Troiei sau populației ei; din Troia. Războiul troian. • Cal troian a) cal mare de lemn în care, conform legendei, s-au ascuns oștenii care asediau Troia pentru a pătrunde în cetate și a deschide porțile asediatorilor; b) dar făcut unui dușman pentru a-l prinde în cursă. /Din Troian n. pr. Forme diferite ale cuvantului troian: iánă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN1, troiene, substantiv neutru 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ prin generalizare Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [ pronunție: tro-ian] – Probabil din limba slavă (veche) trojanŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN1, troiene, substantiv neutru 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ prin generalizare Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [ pronunție: tro-ian] – Probabil din limba slavă (veche) trojanŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN1 troianiéne n. 1) Strat gros de zăpadă adunată de vânt și dispus în formă de val; nămete. 2) popular Grămadă de obiecte aruncate în dezordine; verb reflexiv:af. troian de frunze. 3) învechit Întăritură primitivă, formată dintr-un val de pământ cu șanț de apărare. /Din Troian n. pr. Forme diferite ale cuvantului troian: iéne Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN2 troianiéni m. istorie Persoană care făcea parte din populația de bază a Troiei. /Din Troian n. pr. Forme diferite ale cuvantului troian: iéni Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adjectiv Care ține de Troia; din (sau de la) Troia. • Calul-troian vezi cal. Forme diferite ale cuvantului troian: troian-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Troian: Troian n. 1. numele unei trecători în Balcanii centrali; 2. oras în Bulgaria cu 3029 locuțiune Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru troian: troián1 adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural troiéni; adjectiv feminin, substantiv feminin troiánă, plural troiéne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru troian: troián adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural troiéni; forme singular troiánă, plural troiéne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Troian: Troian a. și m. 1. ce ține de Troia: răsboiul Troian; 2. locuitor din Troia. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIAN substantiv nămete, noian, (prin Moldova) sul. (Un troian de zăpadă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru troian: troian substantiv verbal GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. PURCOI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru troian: troián (nămete) substantiv neutru, plural troiéne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru troian: troián2 (nămete) substantiv neutru, plural troiéne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Troi/an: Troi/an, -enești vezi Traian I. Forme diferite ale cuvantului troi/an: -enești Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TROIAN: TROIÁN substantiv verbal nămete. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'TROIAN' TROHOÍDTROHOÍDĂtróhotTroiaTROIÁNTroianiTRÓICĂTROIENÍTROIENÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TROIAN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului troian dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TROIÁN3 troianiánă troianiéni, troianiéne istorie Care aparține Troiei sau populației ei; din Troia. Războiul troian. • Cal troian a cal mare de lemn în care, conform legendei, s-au ascuns oștenii care asediau Troia pentru a pătrunde în cetate și a deschide porțile asediatorilor; b dar făcut unui dușman pentru a-l prinde în cursă. TROIÁN1 troianiéne n. Troian de frunze. TROIÁN2 troianiéni m. Un troian de zăpadă. |
GRAMATICA cuvântului TROIAN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului troian. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TROIAN poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE troian? Vezi cuvântul troian desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul troian?[ tro-ian ] Se pare că cuvântul troian are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL TROIAN Inţelegi mai uşor cuvântul troian dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În troiene = formînd grămezi ca niște valuri Calul troian = a uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b figurat mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva Calul troian = a uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b figurat mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva ♦ calul troian = a cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TROIAN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv popular de nevoie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul troian are forma: troiéni
La singular substantivul troian are forma: troiánă
