 | as |
|
| Triumfător [ tri-um-fă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU triumfător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului triumfator în mai multe dicționareDefinițiile pentru triumfator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRIUMFĂTÓR: TRIUMFĂTÓR, -OÁRE, triumfători, -oare, adjectiv Care triumfă; biruitor, învingător, victorios. Romînii se întorseseră triumfători în tabăra lor, încărcați de prăzi bogate. BĂLCESCU, O. I 201. • figurat Cuprinsurile sînt iarăși alburii, galbene, roșcate. Triumfător, răsare soarele. STANCU, U.R.S.S. 114. • (Adverbial) Uniunea Sovietică înaintează triumfător în cursul istoriei. SAHIA, U.R.S.S. 168. ♦ figurat Care are sau a avut succes, care a izbîndit. Cu ce naivă mîndrie, cu cîtă bucurie de copil triumfător, spunea ea... isprava aceasta. VLAHUȚĂ, O. A. III 91. ♦ figurat Care exprimă încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. Și-și purta pretutindeni același aer triumfător al parvenitului fericit. VLAHUȚĂ, O. A. 246. Voi... N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător? ALECSANDRI, P. II 5. ♦ (Substantivat, m.) Comandant militar roman care a repurtat o mare victorie și a fost sărbătorit cu triumf. Biruitorul se poartă pe una și singura stradă... ca un triumfător roman. NEGRUZZI, S. I 330. Forme diferite ale cuvantului triumfator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRIUMFĂTÓR: TRIUMFĂTÓR, -OÁRE, triumfători, -oare, adjectiv Care triumfă; biruitor, învingător, victorios. ♦ figurat Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [ pronunție: tri-um-] – Din limba franceza triomphateur, latina triumphator, -oris. Forme diferite ale cuvantului triumfator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRIUMFĂTÓR: TRIUMFĂTÓR, -OÁRE, triumfători, -oare, adjectiv Care triumfă; biruitor, învingător, victorios. ♦ figurat Care exprimă mândrie în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [ pronunție: tri-um-] – Din limba franceza triomphateur, latina triumphator, -oris. Forme diferite ale cuvantului triumfator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRIUMFĂTOR: TRIUMFĂTOR adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv biruitor, cîștigător, izbînditor, învingător, victorios. (triumfator într-o competiție.) 2. adjectiv atotbiruitor. (Forță triumfator.) 3. adjectiv triumfal, (învechit) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire triumfator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIUMFĂTÓR: TRIUMFĂTÓR, -OÁRE adjectiv Care triumfă; învingător, victorios. ♦ (figurat) Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor. [pronume tri-um-. / < triumfa + -(ă)tor]. Forme diferite ale cuvantului triumfator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru triumfător: triumfător a. 1. care triumfă; 2. fericit și mândru de un succes obținut; 3. victorios, care a învins. ║ m. 1. general roman care intra în triumf, după o victorie mare; 2. figurat cel ce a repurtat o victorie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIUMFĂTÓR: TRIUMFĂTÓR, -OÁRE adjectiv care triumfă; învingător, victorios. • (figurat) care exprimă o mare încredere în succesul obținut. (< limba franceza triumphateur, latina triumphator) Forme diferite ale cuvantului triumfator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRIUMFĂTÓR: TRIUMFĂTÓR2 triumfatoroáre (triumfatoróri, triumfatoroáre) 1) Care triumfă; biruitor; victorios. 2) figurat Care vădește triumf; plin de triumf. Privire triumfatoroare. /a triumfa + sufix triumfatortor Forme diferite ale cuvantului triumfator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIUMFATOR: TRIUMFÁTOR substantiv masculin (Ant.) Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. [< latina triumfator]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRIUMFĂTÓR: TRIUMFĂTÓR1 adverb Într-un mod care exprimă triumf; cu triumf. /a triumfa + sufix triumfatortor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru triumfător: triumfătór adjectiv masculin (silabe tri-um-), plural triumfătóri; forme singular și plural triumfătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru triumfător: triumfătór (tri-um-) adjectiv masculin, plural triumfătóri; forme singular și plural triumfătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRIUMFATOR' triumfalísttriumfalístăTRIUMFÁLNICTRIUMFÁRETRIUMFĂTÓRTRIUMVÍRtriumvirálTRIUMVIRÁTtriunfál |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL triumfător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului triumfător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Triumfător într-o competiție. Forță triumfător. S-a bucurat de o primire triumfător. TRIUMFĂTÓR2 triumfătoroáre triumfătoróri, triumfătoroáre 1 Care triumfă; biruitor; victorios. Privire triumfătoroare. /a triumfa + sufix triumfătortor. Forță triumfătoroare. /a triumfa + sufix triumfătortor. |
GRAMATICA cuvântului triumfător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului triumfător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul triumfător poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE triumfător? Vezi cuvântul triumfător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul triumfător?[ tri-um-fă-tor ] Se pare că cuvântul triumfător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL triumfător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vânt rău?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
