eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție trimbita


EXPRESII DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Trîmbiţa [ trîm-bi-ţa ]
VEZI SINONIME PENTRU trîmbiţa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului trimbita în mai multe dicționare

Definițiile pentru trimbita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRÎMBIȚA:
TRÎMBIȚÁ, trîmbițez, verb

I.

1. intranzitiv A suna, a cînta din trîmbiță. Moș Manoil era cel mai bătrîn cornist din oastea țării. Începuse a trîmbița din tinereță. SADOVEANU, O. VI 104. Se auzeau vacile din sat răgînd și vacariul trîmbițînd. CONTEMPORANUL, III 776.
       • figurat Au pornit cocoșii să trîmbițeze iarăși. Este soarele, acolo unde dormitase luna mai înainte. PAS, L. II 74. Cocoșul cel alb mai trîmbiță o dată prelung, vestindu-l că are a se grăbi. SADOVEANU, P. M. 30.

2. tranzitiv figurat A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspîndi, a divulga, a bate toba. Un cucoș sări pe portița grădinii, bătu din aripi și-și trîmbiță veselia, întinzîndu-și înainte gîtul cu pene lucii. SADOVEANU, O. IV 39. Ascultă ciocîrliile departe Cum trîmbițeazâ imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feței. IOSIF, vezi 159.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TRÎ́MBIȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRÎ́MBIȚĂ:
TRÎ́MBIȚĂ, trîmbițe, substantiv feminin Trompetă, goarnă. Trîmbițele roșiorilor zvîrliră în văi țipete mînioase. SADOVEANU, O. VI 48. Văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trîmbiței. REBREANU, R. II 254. Trîmbița dădea semnalul de alarmă. VLAHUȚĂ, O. A. I 149.
       • figurat Trîmbițele de revoltă sunau pretutindenea. GANE, N. II 84.

2. (Regional) Bucium.

3. Arbust agățător cu flori mari, galben-roșietice, cultivat ca plantă ornamentală (Tecoma radicans).
       • Compus: trîmbița-ciobanului = mică plantă erbacee cu flori albastre, în formă de clopoței (Gentiana ciliata).

– plural și: trî́mbiți (SADOVEANU, O. VII 131, COȘBUC, P. I 56).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

trî́mbiță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru trî́mbiță:
trî́mbiță forme, plural e (vechea slavă trombica, fluĭer, dim. despre tromba, vălătuc. vezi trîmbă). Trompetă saŭ goarnă (la călărĭ saŭ pedeștri).

– Vechĭ și trî́mbiță, plural e. vezi hîrjoană.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TRÎMBIȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRÎMBIȚĂ:
TRÎMBIȚĂ substantiv (termen militar) goarnă, trompetă, (învechit) trompă, trubă.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

trîmbiță
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru trîmbiță:
trîmbiță substantiv verbal BUCIUM.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'TRIMBITA'
trîmbaciTRÎMBÍtrîmbicerTRÎMBICIOÁRĂtrî́mbițăTRÎMBIȚÁRTRÎMBIȚÁREtrîmbițáștrîmbițéz

GRAMATICA cuvântului trîmbiță?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trîmbiță.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul trîmbiță poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul trîmbiță sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE trîmbiţa?
Vezi cuvântul trîmbiţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trîmbiţa?
[ trîm-bi-ţa ]
Se pare că cuvântul trîmbiţa are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL trîmbiță
Inţelegi mai uşor cuvântul trîmbiță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Compus: trîmbița-ciobanului = mică plantă erbacee cu flori albastre, în formă de clopoței Gentiana ciliata

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A plăti greu?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente
în treacăt, în fugă; fugitiv
a a plăti scump, cu mari sacrificii; b a nu plăti la timp
prima lună dintr-o căsătorie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app