eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tribut


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Tribut [ tri-but ]
VEZI SINONIME PENTRU tribut PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tribut în mai multe dicționare

Definițiile pentru tribut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRIBUT:
TRIBÚT, tributuri, substantiv neutru (Învechit) Birul pe care-l impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la epoci fixe. vezi haraci. Pe tronul Moldovei, după ce și-l cumpărase cu un tribut îndoit și cu pîraie de sînge romînesc, domnea... Petru cel Șchiop. HASDEU,

I. vezi 179. În fiecare an un slujbaș al Porții va veni în Țara Romînească ca să primească tributul. BĂLCESCU, O. I 228.
       • figurat În fiecare seară trebuie... să-i plătesc tributul de basme. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 27. Ipocrizia este tributul ce plătește viciul virtuții. BOLLIAC, O. 261.
       • Expresia: A da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la o operă (bună). Să aibă în sfîrșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității. SADOVEANU, E. 32.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

tribut
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tribut:
*tribút n., plural e și urĭ (latina tributum, despre tribúere, a da. vezi atribut). Bir plătit de o țară supusă alteĭa maĭ puternice (odinioară haracĭ). La Romanĭ, biru provinciilor imperiale. figurat Ceĭa ce daĭ de voĭe saŭ de nevoĭe: fluviile daŭ tribut măriĭ, mĭ-am dat tributu subscriind o sută de francĭ pentru săracĭ, fie-care om dă tribut morțiĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TRIBUT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIBUT:
TRIBÚT substantiv neutru

1. obligație în bani impusă unui popor învins de către cuceritor; bir; impozit plătit de către provincii împăraților în antichitate și în evul mediu.

2. obligație, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuție în general.
♦ a-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. (< limba franceza tribut, latina tributum)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

TRIBUT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIBUT:
TRIBÚT substantiv neutru

1. Birul pe care era obligat să-l plătească un popor învins unei puteri cuceritoare.

2. Obligație, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuție în general.
♦ A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. [< limba franceza tribut, latina tributum].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

TRIBUT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRIBUT:
TRIBÚT, tributuri, substantiv neutru Obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir (2).
       • Expresia: A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva.

– Din limba franceza tribut, latina tributum.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TRIBUT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRIBUT:
TRIBÚT, tributuri, substantiv neutru Obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir (2).
       • Expresia: A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva.

– Din limba franceza tribut, latina tributum.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

tribut
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tribut:
tribut n.

1. ceea ce o țară plătește alteia în semn de dependență ( vezi haraciu);

2. ceea ce se dă: fluviile aduc tributul lor mării;

3. figurat ceea ce e dator a face, a îndura: a plăti tributul morții.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRIBUT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRIBUT:
TRIBÚT tributuri n.

1) învechit Dare în bani percepută de către domnitori pentru Poarta Otomană; bir.

2) figurat Concesie spirituală impusă de circumstanțe. A plăti tribut modei. /<lat. tributum, limba franceza tribut
Forme diferite ale cuvantului tribut: tributuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TRIBUT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRIBUT:
TRIBUT substantiv (istorie)

1. bir, (învechit) nevoie. (A refuzat să plătească tribut turcilor.)

2. haraci, (impropriu) peșcheș. (tribut anual.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

tribut
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tribut:
tribút substantiv neutru, plural tribúturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tribut
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tribut:
tribút substantiv neutru, plural tribúturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'TRIBUT'
TRIBUNÁLTRIBUNÁTtribuniciánTRIBUNICIÁRTRIBÚTtributálTRIBUTÁRTRIBUTIRÍNĂTRIC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tribut
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tribut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TRIBÚT tributuri n.
A plăti tribut modei.
A refuzat să plătească tribut turcilor.
Tribut anual.
A refuzat să plătească tribut turcilor.
Tribut anual.

GRAMATICA cuvântului tribut?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tribut.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tribut poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tribut sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul tribut are forma: tribúturi
VEZI PLURALUL pentru tribut la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE tribut?
Vezi cuvântul tribut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tribut?
[ tri-but ]
Se pare că cuvântul tribut are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL tribut
Inţelegi mai uşor cuvântul tribut dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A da sau a-și aduce tributul = a contribui la o operă bună
♦ a-și da sau a-și aduce tributul = a contribui la ceva
♦ A-și da sau a-și aduce tributul = a contribui la ceva
A-și da sau a-și aduce tributul = a contribui la ceva
A-și da sau a-și aduce tributul = a contribui la ceva

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tribut

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Miezul zilei?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri
libarcă, șvab, gândac de casă, gândac-negru, regional gâzoabă, taracan, bucovina tarhan; gândac de casă blatta sau periplaneta orientalis vezi gândac de bucătărie; gândac de făină vezi morar; gândac de frasin vezi cantaridă, regional
a ora 12 ziua, amiază; b perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei
neînfricat; curajos
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app