 | as |
|
| Tribun [ tri-bun ] VEZI SINONIME PENTRU tribun PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tribun în mai multe dicționareDefinițiile pentru tribun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tribun: *tribún m. (latina tribunus, despre tribus, trib). Tribun al poporuluĭ, un magistrat care, în vechea Romă, apăra interesele poporuluĭ făcînd gălăgie în senat, încurcînd mersu republiciĭ și grăbind venirea imperiuluĭ: tribuniĭ poporuluĭ, doĭ la început, fură înființațĭ la 493 în ainte de Hristos după retragerea pe muntele sacru. figurat Orator popular, demagog elocŭent. Tribunĭ militarĭ cu putere consulară, niște magistrațĭ aleșĭ dintre nobilĭ și plebeĭ (4, 6 apoĭ 8) și care aŭ guvernat la Roma de la 444-366 în ainte de Hristos. Tribunĭ militarĭ, un fel de colonelĭ (cîte șase de legiune) care, cîte doĭ, comandaŭ legiunea cîte doŭă lunĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tribun: tribun m. 1. tribuni ai poporului, magistrați în Roma antică, instituiți la 493 a. Hristos spre a apăra poporul în contra patricienilor; 2. tribuni militari, magistrați romani având aceleași atribuțiuni ca și consulii și cari puteau fi aleși dintre plebei (444-336 a. Hristos); 3. figurat orator care se erige în apărător al drepturilor poporului; 4. ambițios care caută a excita poporul, fățărnicindu-i zel pentru binele public. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIBUN: TRIBÚN substantiv masculin (istorie) Fiecare dintre magistrații aleși anual în vechea Romă pentru a apăra interesele plebei. ♦ Tribun militar = ofițer superior care comanda o cohortă romană. ♦ Membru al tribunatului, în Franța. ♦ (figurat) Persoană care luptă pentru o cauză (de obicei politică). ♦ Orator care înflăcărează masele prin cuvântările sale însuflețite. [< latina tribunus, conform limba franceza tribun, italiana tribuno]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRIBUN: TRIBÚN, tribuni, substantiv masculin Magistrat roman însărcinat cu funcții militare și civile. • Tribun militar = magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unități militare. ♦ Epitet dat unei persoane care luptă pentru cauza, drepturile poporului; specializare comandant de legiune în revoluția românilor ardeleni de la 1848. – Din latina tribunus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIBUN: TRIBÚN substantiv masculin 1. fiecare dintre magistrații aleși anual în Roma antică pentru a apăra interesele plebei. ♦ tribun militar = ofițer superior care comanda o cohortă romană. 2. membru al tribunalului, în Franța. 3. (figurat) persoană care luptă pentru o cauză (politică). • orator care înflăcărează masele. (< latina tribunus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRIBUN: TRIBÚN, tribuni, substantiv masculin Magistrat roman însărcinat cu funcții militare și civile. • Tribun militar = comandant al detașamentului de cavalerie și infanterie din armata romană. ♦ Orator popular; specializare comandant de legiune în Revoluția românilor ardeleni de la 1848. – Din latina tribunus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRIBUN: TRIBÚN, tribuni, substantiv masculin (În republica romană) Magistrat însărcinat cu apărarea intereselor plebei. • Tribun militar = ofițer superior în armata romană; comandant de cohortă. ♦ figurat Persoană care luptă pentru o cauză (de obicei politică). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRIBUN: TRIBÚN tribuni m. 1) (în Roma antică) Magistrat ales să apere drepturile și interesele plebei. 2) figurat Persoană dotată cu talent oratoric și publicistic, care luptă pentru interesele poporului. /<lat. tribunus Forme diferite ale cuvantului tribun: tribuni Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tribun: tribún substantiv masculin, plural tribúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tribun: tribun substantiv masculin, plural tribúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRIBUN' TRIBRÁHICTRIBROMÚRĂTRIBULÁȚIEtribulațiúneTRIBÚNTRIBÚNĂTRIBUNÁLTRIBUNÁTtribunicián |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tribun Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tribun dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRIBÚN tribuni m. |
GRAMATICA cuvântului tribun? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tribun. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tribun poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tribun? Vezi cuvântul tribun desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tribun?[ tri-bun ] Se pare că cuvântul tribun are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL tribun Inţelegi mai uşor cuvântul tribun dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Tribun militar = ofițer superior care comanda o cohortă romană Tribun militar = magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unități militare ♦ tribun militar = ofițer superior care comanda o cohortă romană Tribun militar = comandant al detașamentului de cavalerie și infanterie din armata romană Tribun militar = ofițer superior în armata romană; comandant de cohortă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adjectival curent latinist sau școală latinistă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tribun are forma: tribúni
