 | as |
|
| Triangulaţie [ tri-an-gu-la-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU triangulaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului triangulatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru triangulatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRIANGULAȚIE: TRIANGULÁȚIE substantiv feminin Operație de stabilire, pe o porțiune a suprafeței pămîntului, a unei rețele de triunghiuri, formată din puncte materializate pe teren, pornind de la o bază de lungime relativ mică, însă măsurată cu precizie; servește la ridicări geodezice pe suprafețe întinse, prin raportarea punctelor terenului la vîrfurile triunghiurilor. ♦ Rețea de triunghiuri stabilită pe teren, care constituie infrastructura oricărei măsurători terestre. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRIANGULAȚIE: TRIANGULÁȚIE, triangulații, substantiv feminin Ansamblu de operații geodezice care au ca scop stabilirea foarte precisă a coordonatelor unui număr de puncte de pe teren, prin intermediul unor triunghiuri ale căror vârfuri sunt aceste puncte. ♦ Rețea de triunghiuri stabilită pe teren, care constituie baza oricărei măsurători topografice. [ pronunție: tri-an-] – Din limba franceza triangulation. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRIANGULAȚIE: TRIANGULÁȚIE triangulatiei forme 1) Metodă de determinare a mărimii unei suprafețe de teren, constând din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se măsoară lungimea uneia dintre laturi și unghiurile, obținând pe cale trigonometrică lungimea celorlalte laturi. 2) Rețea de triunghiuri a unei ridicări topografice. /<fr. triangulation Forme diferite ale cuvantului triangulatie: triangulatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIANGULAȚIE: TRIANGULÁȚIE substantiv feminin ansamblu de operații geodezice prin care pot fi determinate suprafețe și distanțe, împărțind terenul într-o rețea de triunghiuri echilaterale în vederea stabilirii coordonatelor punctelor de pe teren. • rețea de triunghiuri, baza unei ridicări topografice. (< limba franceza triangulation) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRIANGULAȚIE: TRIANGULÁȚIE substantiv feminin Operație trigonometrică prin care pot fi determinate suprafețe și distanțe, împărțind terenul într-o rețea de triunghiuri și determinând elementele acestora. ♦ Ansamblul triunghiurilor unei ridicări geodezice. [Gen. -iei. / conform limba franceza triangulation]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRIANGULAȚIE: TRIANGULÁȚIE, triangulații, substantiv feminin Metodă de lucru geodezică prin care se determină coordonatele punctelor de pe teren. ♦ Ansamblu de triunghiuri de pe teren, care constituie infrastructura oricărei ridicări topografice. [ pronunție: tri-an-] – Din limba franceza triangulation. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru triangulație: trianguláție substantiv feminin (silabe tri-an-, -ți-e), articulat trianguláția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat trianguláției; plural trianguláții, articulat trianguláțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru triangulație: trianguláție (tri-an-, -ți-e) substantiv feminin, articulat trianguláția (-ți-a), genitiv dativ articulat trianguláției; plural trianguláții, articulat trianguláțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRIANGULATIE' TRIANGULÁTRIANGULÁRTRIANGULÁRETRIANGULARITÁTETRIANGULÁȚIEtriangulațiúnetriangulézTrianopoleTRIÁRII |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL triangulație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului triangulație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRIANGULÁȚIE triangulației forme 1 Metodă de determinare a mărimii unei suprafețe de teren, constând din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se măsoară lungimea uneia dintre laturi și unghiurile, obținând pe cale trigonometrică lungimea celorlalte laturi. |
GRAMATICA cuvântului triangulație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului triangulație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul triangulație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE triangulaţie? Vezi cuvântul triangulaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul triangulaţie?[ tri-an-gu-la-ţi-e ] Se pare că cuvântul triangulaţie are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial ieftin ca braga?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul triangulație are forma: trianguláții
