 | as |
|
| Treime [ tre-i-me ] VEZI SINONIME PENTRU treime PE ESINONIME.COM definiția cuvântului treime în mai multe dicționareDefinițiile pentru treime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TREIME: TREÍME, treimi, substantiv feminin 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte (dintr-un întreg). Cuprinzînd o treime din omenire, lagărul democratic reprezintă o stavilă puternică în calea uneltitorilor unui nou război mondial. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753. O treime din oraș este destinată parcurilor. STANCU, U.R.S.S. 203. 2. Grup de trei persoane care se prezintă ca o unitate. vezi triadă. Despre această treime [Trahanache, Farfuridi, Brînzovenescu] Trahanache zice: «Noi trei sîntem stîlpii puterii». GHEREA, ST. Hristos I 341. ♦ (teologie) Uniune spirituală a celor trei persoane (tatăl, fiul și sfîntul duh), reprezentînd un singur dumnezeu; troiță. Sfînta Treime. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TREIME: TREÍME, treimi, substantiv feminin 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În religia creștină, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + sufix -ime. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TREIME: TREÍME, treimi, substantiv feminin 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În creștinism, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Unitate spirituală a celor trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Fiul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt, reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + sufix -ime. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TREIME: TREÍME treimei forme 1) Fiecare dintre părțile (egale) ale unui întreg, împărțit în trei; a treia parte dintr-un întreg. 2) Unitate constituită din trei elemente. • Sfânta treime unitate tainică în credința creștină a celor trei fețe ale divinității (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) care întruchipează pe Dumnezeu; trinitate. /trei + sufix treimeime Forme diferite ale cuvantului treime: treimei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru treime: treime forme A treĭa parte: 3 e o treime din 9. Trinitate, triadă, asociațiune de treĭ. Sfînta Treime, Tatăl, Fiu și Sfîntu Spirit. Sărbătoare (a doŭa zi după Rusaliĭ) în onoarea acesteĭ treimi: la Sfînta Treime. – Și trăime (est). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru treime: treime forme 1. a. treia parte; 2. trinitate: sfânta-Treime; 3. sfânta-Treime, sărbătoare ce cade la 51 de zile după Paști; 4. triadă: a lumii puternică treime, regi, filozofi și papa AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TREIME: TREIME substantiv triadă, trinitate, trio, (popular) troiță. (Formau o treime.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru treime: treíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat treímii; plural treími Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru treime: treíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat treímii; plural treími Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TREIME' TREIERĂTÓRTREIERÍȘtréileaTRÉILERTREÍMEtreisfetítetréișpetréișpeleatréisprece |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL treime Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului treime dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TREÍME treimei forme 1 Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg, împărțit în trei; a treia parte dintr-un întreg. • Sfânta treime unitate tainică în credința creștină a celor trei fețe ale divinității Tatăl, Fiul și Sfântul Duh care întruchipează pe Dumnezeu; trinitate. /trei + sufix treimeime. Formau o treime. Formau o treime. |
GRAMATICA cuvântului treime? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului treime. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul treime poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE treime? Vezi cuvântul treime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul treime?[ tre-i-me ] Se pare că cuvântul treime are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL treime |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nod orografic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul treime are forma: treími
