 | as |
|
| Trecut [ tre-cut ] VEZI SINONIME PENTRU trecut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului trecut în mai multe dicționareDefinițiile pentru trecut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRECUT: TRECÚT 2, -Ă, trecuți -te, adjectiv 1. Din trecut, de altădată; prin extensie de demult, vechi, dispărut. Ne place a asculta povești frumoase din verb reflexiv:emile trecute. NEGRUZZI, S. I 245. Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute. ALEXANDRESCU, M. 14. În vis i s-au înfățoșat toate întîmplările trecute. DRĂGHICI, R. 41. • (Substantivat) Ocoli de verb reflexiv:eo două-trei ori, cercetînd fiecare cameră, fiecare colțuleț, ce-i aducea aminte cele trecute. ISPIRESCU, L. 10. ♦ Care nu mai e actual; demodat. Tu crezi într-o doctrină bătrînă și trecută. BOLINTINEANU, O. 118. 2. (Despre unități de timp) Anterior celui prezent; precedent. Umblase toată ziua trecută pe la prietenele ei. DUMITRIU, N. 102. Pe umedele poteci bătute de jivini, ghinda anilor trecuți sta de un lat de palmă. SADOVEANU, O. I 63. Începe a ciocîrti un gîrneț de stejar din anul trecut. CREANGĂ, P. 125. • Data trecută vezi dată1. 3. Îmbătrînit. Aristița Pretorian, trecută, cuminte, casnică, fadă. DUMITRIU, B. forme 119. Cît îi ea de trecută, de slabă și bătută de necazuri, dar fața îi întinerește cînd vede pe Radu viind. VLAHUȚĂ, O. A. 97. E un om ca de șaizeci de ani; dar cam prea trecut pentru vîrsta lui. CARAGIALE, O. II 226. Sufere într-atît, încît pare că e un bătrîn trecut. NEGRUZZI, S. I 41. • (Cu determinări de întărire) Profesorul nostru era un om trecut de ani, aproape de pensie. I. BOTEZ, ȘC. 38. Cu toate că erau trecuți cu anii, nu aveau nici un copil. RETEGANUL, P. IV 34. Bărbați urîți și mai trecuți în vîrste. GORJAN, H. I 8. ♦ (Despre plante, în special despre flori) Veștejit, ofilit. Ieri am găsit pe banca solitară Din parc, un biet mănunchi de flori trecute. IOSIF, P. 36. ♦ (Despre anumite obiecte sau materiale) Consumat (în parte). Lumînarea unuia e mai trecută ca a celuilalt. ȘEZ. II 65. 4. (Rar, determinat prin «din băutură») Amețit (de vin); beat. Acest nenorocit subaltern, trecut din băutură, nu așezase hamurile bine. CARAGIALE, S. U. 27. Forme diferite ale cuvantului trecut: trecut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRECUT: TRECÚT1 substantiv neutru 1. (În opoziție cu prezent și viitor) Timp care s-a scurs; întîmplările, faptele, starea de lucruri din acel timp. Stoicea n-avea verb reflexiv:eme să se prea gîndească la trecutul lui. GALACTION, O. I 52. Tot trecutul îmi apărea acum clar. CAMIL PETRESCU, U. N. 191. Trecutul nu se mai întoarce. REBREANU, R. I 50. Cînd amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din verb reflexiv:eme-n verb reflexiv:eme. EMINESCU, O. I 186. • figurat Cu fruntea răzimată-n cer, Și frămîntînd cu pașii lutul, Tîrăsc în urma mea trecutul. BENIUC, vezi 54. Trecutul mort se deștepta. SADOVEANU, O. I 314. • Locuţiune adverbiala În trecut = altădată, odinioară. Clasa muncitoare, în trecut clasa cea mai asuprită și mai exploatată, este azi forța conducătoare a Republicii Populare Romîne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2858. El tremură ca alte dăți În codri și pe dealuri... Dar nu mai cade, ca-n trecut, În mări din tot înaltul. EMINESCU, O. I 181. • locuțiune adjectiv și adverb Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult. Și printre lacrimi parcă-și vedea viața trudită din trecut. MIRONESCU, S. A. 37. Într-o mănăstire, din trecut rămasă, În domneasca sală se întinde masă. BOLINTINEANU, O. 54. • Expresia: A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri vechi, a nu mai verb reflexiv:ea să știe de ceea ce a fost. Vin la noi... fiindcă au credință că am rupt-o cu trecutul. C. PETRESCU, Î. II 137. 2. Denumirea dată grupului de timpuri verbale care exprimă o acțiune săvîrșită înainte de momentul vorbirii. În limba romînă, modul indicativ are patru timpuri ale trecutului: imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus și mai mult ca perfectul. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRECUT: TRECÚT1 substantiv neutru 1. Timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp. • locuțiune adjectiv și adverb Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult. • Locuţiune adverbiala În trecut = altădată, odinioară. • Expresia: A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai verb reflexiv:ea să știe de ceea ce a fost. 2. Denumire dată grupului de timpuri (sau fiecăruia dintre timpurile) verbale care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de referință. – vezi trece. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRECUT: TRECÚT1 substantiv neutru 1. Timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp. • locuțiune adjectiv și adverb Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult. • Locuţiune adverbiala În trecut = altădată, odinioară. • Expresia: A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai verb reflexiv:ea să știe de ceea ce a fost. 2. Denumire dată grupului de timpuri (sau fiecăruia dintre timpurile) verbale care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de referință. – vezi trece. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru trecut: trecút, -ă adjectiv Scurs: anu trecut, ceasurile-s zece trecute. figurat Îmbătrînit, veștejit: om trecut înainte de verb reflexiv:eme. Copt maĭ mult de cît trebuĭe: cozonacĭ trecuțĭ. substantiv neutru, plural urĭ. Timp trecut: în trecut, a te gîndi cu regret la trecut. Fapte, întîmplărĭ din trecut: acest om îșĭ ascunde trecutu, să învățăm din trecut a gîci viitoru. gramatică Timp verbal care arată o acțiune scursă. (Acestea sînt: imperfectu: eram; perfectu simplu: fuĭ, fuseĭ; perfectu compus: am fost; pluscŭamperfectu: fusesem). Forme diferite ale cuvantului trecut: trecut-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRECUT: TRECÚT2, -Ă, trecuți, -te, adjectiv 1. Care nu mai este actual; prin extensie de demult, vechi, dispărut. ♦ Care nu mai este actual; demodat. 2. (Despre unități de timp) Anterior celui prezent; precedent. Zilele trecute. 3. (Despre oamenii) îmbătrânit. ♦ (Despre plante) Ofilit, veștejit. ♦ (Despre fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt. ♦ (Despre materiale, obiecte etc.) Consumat (în parte). – vezi trece. Forme diferite ale cuvantului trecut: trecut-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRECUT: TRECÚT2, -Ă, trecuți, -te, adjectiv 1. Care nu mai este actual; prin extensie de demult, vechi, dispărut. ♦ Care nu mai este actual; demodat. 2. (Despre unități de timp) Anterior celui prezent; precedent. Zilele trecute. 3. Îmbătrânit sau bătrân. ♦ (Despre plante) Ofilit, veștejit. ♦ (Despre fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt. ♦ (Despre materiale, obiecte etc.) Consumat (în parte). – vezi trece. Forme diferite ale cuvantului trecut: trecut-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRECUT: TRECÚT1 n. 1) Timp scurs până în momentul de față. • A-și aminti trecutul a-și aminti de timpul de altă dată, de întâmplările din alte timpuri. Din trecut de altă dată; de odinioară. În trecut pe verb reflexiv:emuri; altă dată. 2) figurat Stare de lucruri de până acum. • A o rupe cu trecutul a pune capăt unei situații trecute. 3) gramatică Timp verbal care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii. /v. a trece Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRECUT: TRECUT adjectiv, s. 1. adjectiv galben, îngălbenit, ofilit, pălit, uscat, veșted, veștejit, (popular) gălbenit, (regional) pîhăvit, (Moldova și Bucovina) ugilit. (O plantă, o floare trecut.) 2. adjectiv fanat, (figurat) ofilit, veșted, veștejit. (O femeie trecut.) 3. adjectiv apus, dispărut, pierdut. (verb reflexiv:emuri de mult trecut.) 4. adjectiv vechi. (Din timpurile trecut.) 5. substantiv (gramatică) perfect. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRECUT: TRECÚT2 trecuttă (trecutți, trecutte) 1) vezi A TRECE și A SE TRECE. 2) (despre perioade de timp) Care s-a scurs. Vara trecuttă. 3) (despre concepții, idei etc.) Care nu mai este actual; învechit; demodat; perimat. /v. a trece Forme diferite ale cuvantului trecut: trecuttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru trecut: trecut a. 1. scurs: anul trecut; 2. figurat care și-a pierdut tinerețele: trecut înainte de verb reflexiv:eme. ║ n. 1. timp trecut: să uite trecutul; 2. gramatică formă verbală ce exprimă acest timp. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TRECUT: TRECÚT adjectiv verbal amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru trecut: trecut adjectiv verbal AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Trecut: Trecut ≠ viitor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trecut: trecút substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trecut: trecút substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRECUT' TRÉCEREtrecî́ndtréclettreclețítTRECÚTtrecuțéltreerattreerătoaretreerător |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL trecut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trecut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • A-și aminti trecutul a-și aminti de timpul de altă dată, de întâmplările din alte timpuri. Din trecut de altă dată; de odinioară. În trecut pe verb reflexiv:emuri; altă dată. • A o rupe cu trecutul a pune capăt unei situații trecute. O plantă, o floare trecut. O femeie trecut. Verb reflexiv:emuri de mult trecut. Din timpurile trecut. Verb reflexiv:emuri de mult trecut. Verb la timpul trecut. TRECÚT2 trecuttă trecutți, trecutte 1 vezi A TRECE și A SE TRECE. Vara trecuttă. |
GRAMATICA cuvântului trecut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trecut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul trecut poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE trecut? Vezi cuvântul trecut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trecut?[ tre-cut ] Se pare că cuvântul trecut are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL trecut Inţelegi mai uşor cuvântul trecut dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În trecut = altădată, odinioară locuțiune adjectiv și adverb Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri vechi, a nu mai verb reflexiv:ea să știe de ceea ce a fost locuțiune adjectiv și adverb Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult Locuţiune adverbiala În trecut = altădată, odinioară A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai verb reflexiv:ea să știe de ceea ce a fost locuțiune adjectiv și adverb Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult Locuţiune adverbiala În trecut = altădată, odinioară A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai verb reflexiv:ea să știe de ceea ce a fost |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL trecut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vorbire sintetică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
