eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție trecere


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Trecere [ tre-ce-re ]
VEZI SINONIME PENTRU trecere PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului trecere în mai multe dicționare

Definițiile pentru trecere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRECERE:
TRÉCERE, treceri, substantiv feminin

1. Faptul de a trece, mișcare dintr-un loc într-altul; mergere, mers. La trecerea lui, oamenii care îl întîlneau duceau mîna la marginea pălăriei. DUMITRIU, N. 158. Cînd se întorceau, în asfințit, umblau printr-o liniște rar întreruptă de trecerile repezi ale căruțelor întîrziate. SADOVEANU, O. IV 83. Zboară ce pot Și-a lor întrecere, Vecinică trecere

– Asta e tot... EMINESCU, O. IV 378.
       • figurat În mai puțin de două decenii, poetul trebuia să se cheltuiască febril, ca și cum ar fi presimțit că trecerea îi va fi grabnică în această viață. SADOVEANU, E. 83. Locuţiune adverbiala În trecere = în fugă, în treacăt, fugitiv. Cîte numiri ar inventa el... pentru un surîs de pe buzele ei, un surîs în trecere. EMINESCU, N. 74.
       • Expresia: Trecere din viață = moarte.
♦ (Concretizat) Loc pe unde se poate trece. Să mai ies, colo, pe vale, Ca să mă așez în cale, În calea ciocoilor, În trecerea oilor. ALECSANDRI, P. P. 255.

2. Faptul de a părăsi un loc, o stare de lucruri, o activitate, o situație pentru a intra în alta. Se răspîndește vuiet printre dascăli despre desființarea Catiheților și trecerea celor mai tineri dintre noi la Socola. CREANGĂ, A. 114.

3. Faptul de a ajunge să facă parte din...; intrare. Încă în anii primei revoluții ruse, masele țărănești au luptat pentru trecerea pămînturilor în mîinile poporului. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 26.

4. Înregistrare, notare, înscriere. Trecere în registre.

5. Scurgere, desfășurare (a timpului). Mihai trăia trecerea fiecărei clipe, la volan, ca pe cel din urmă minut al vieții. MIHALE, O. 169. Simț că acum, după trecere de cinci ani... suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze. NEGRUZZI, S. I 38.

6. (Mai ales în construcție cu verbul «a avea») Considerație sau autoritate de care se bucură cineva (și de care se folosește pentru a se impune sau pentru a obține avantaje); influență. Nu veți izbuti la nimic... la dînsul nu-i trecere cu una cu două. GANE, N. II 126. Atîta trecere n-am și eu la d-ta? ISPIRESCU, L. 271. Apucase a cînta găina la casa lui și cucoșul nu mai avea nici o trecere. CREANGĂ, P. 285. Ea îl va face avut și cu trecere mare între oamenii cei de față, ba chiar pomenit de cei viitori. ȘEZ. XIII 187.
       • Expresia: (Despre mărfuri) A avea trecere = a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor.

7. Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea unui vehicul peste un obstacol.
       • Trecere de nivel = loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TRECERE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRECERE:
TRÉCERE, treceri, substantiv feminin

1. Faptul de a (se) trece.
       • Locuţiune adverbiala În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv.
♦ (concretizat) Loc pe unde se poate trece.
♦ (concretizat) Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol.
       • Trecere de nivel = loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea.

2. figurat Considerație sau autoritate de care se bucură (și de care se folosește) cineva; influență.
       • Expresia: A avea trecere = a) a fi luat în seamă, a fi prețuit; b) (despre mărfuri) a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor.

– vezi trece.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TRECERE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRECERE:
TRECÉRE, treceri, substantiv feminin

1. Faptul de a (se) trece.
       • Locuţiune adverbiala În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv.
♦ (concretizat) Loc pe unde se poate trece.
♦ (concretizat) Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. Trecere de nivel = Ioc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea.

2. figurat Considerație sau autoritate de care se bucură (și de care se folosește) cineva; influență.
       • Expresia: A avea trecere = a) a fi luat în seamă, a fi prețuit; b) (despre mărfuri) a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor.

– vezi trece.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TRECERE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRECERE:
TRÉCERE trecerei forme

1) vezi A TRECE.
       • În trecere a) trecând spre altă țintă; b) în treacăt; în grabă. trecere din viață moarte; deces.

2) Loc care servește pentru a trece.
       • trecere de nivel loc unde se întretaie o cale ferată și o șosea, aflate la același nivel.

3) Considerație de care se bucură cineva; influență.
       • A avea trecere a se bucura de autoritate. Cu trecere influent. /v. a trece
Forme diferite ale cuvantului trecere: trecerei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

trecere
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru trecere:
trécere forme Acțiunea de a trece: trecerea Dunăriĭ (așa se numește și o medalie militară românească în amintirea treceriĭ Dunăriĭ de către Românĭ în războĭu de la 1877). Transițiune: trecerea de la o ideĭe la alta. Influență, vază: om cu mare (saŭ multă) trecere. Trecere cu vederea, omisiune, nebăgare în samă. Trecere supt tăcere, preterițiune.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

trecere
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru trecere:
trecere forme

1. acțiunea de a trece: trecerea Dunării; trecerea Dunării, medalie militară creată cu ocaziunea trecerii Dunării de armata română în răsboiul din 1877;

2. tranzițiune;

3. expirare: trecerea termenului;

4. vânzare multă: marfa are trecere;

5. figurat influență: are multă trecere.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

trecere
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru trecere:
trecere, treceri substantiv feminin (tox.) acțiune de contrabandă.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

trecere
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trecere:
trécere substantiv feminin, genitiv dativ articulat trécerii; plural tréceri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

trecere
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trecere:
trécere substantiv feminin, genitiv dativ articulat trécerii; plural tréceri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'TRECERE'
TRECĂTÓRTRÉCETRECENTÍSTTRECÉNTOTRÉCEREtrecî́ndtréclettreclețítTRECÚT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL trecere
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trecere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Trecere într-un proces tehnologic.
Trecere timpului.
TRÉCERE trecerei forme 1 vezi A TRECE.
       • În trecere a trecând spre altă țintă; b în treacăt; în grabă.
Trecere din viață moarte; deces.
       • trecere de nivel loc unde se întretaie o cale ferată și o șosea, aflate la același nivel.
       • A avea trecere a se bucura de autoritate.
Cu trecere influent.

GRAMATICA cuvântului trecere?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trecere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul trecere poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul trecere sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul trecere are forma: tréceri
VEZI PLURALUL pentru trecere la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE trecere?
Vezi cuvântul trecere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trecere?
[ tre-ce-re ]
Se pare că cuvântul trecere are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL trecere
Inţelegi mai uşor cuvântul trecere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala În trecere = în fugă, în treacăt, fugitiv
Trecere din viață = moarte
Despre mărfuri A avea trecere = a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor
Trecere de nivel = loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea
Locuţiune adverbiala În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv
Trecere de nivel = loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea
A avea trecere = a a fi luat în seamă, a fi prețuit; b despre mărfuri a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor
Locuţiune adverbiala În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv
Trecere de nivel = Ioc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea
A avea trecere = a a fi luat în seamă, a fi prețuit; b despre mărfuri a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL trecere

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se crede grozav?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a umbla fără rost, a bate străzile
șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație
a avea o părere exagerat de bună despre sine
a-i apuca cuiva șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app