 | as |
|
| Transcendent [ tran-scen-dent ] VEZI SINONIME PENTRU transcendent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului transcendent în mai multe dicționareDefinițiile pentru transcendent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRANSCENDENT: TRANSCENDÉNT, -Ă, transcendenți, -te, adjectiv 1. (filozofie) Care depășește, care trece dincolo de orizontul experienței sau al întrebuințării teoriei într-un domeniu dat; care presupune un principiu exterior și superior oricărei clase de obiecte. ♦ (În filosofia lui Kant) Care se află dincolo de orice experiență posibilă, fie că este vorba de realități (lucruri în sine), fie de principii ale cunoașterii. • Care se află mai presus de inteligența obișnuită, de lucrurile individuale, de umanitate. 2. (matematică) Care folosește calculul diferențial și integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienți raționali. – Din limba franceza transcendant, latina transcendens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului transcendent: transcendent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRANSCENDENT: TRANSCENDÉNT, -Ă, transcendenți, -te, adjectiv 1. (filozofie) care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior și superior oricărei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se găsește dincolo de orice experiență posibilă, care este inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității. • Care se află mai presus de inteligența obișnuită, de lucruri individuale, de umanitate. 2. (matematică) Care folosește calculul diferențial și integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienți raționali – Din limba franceza transcendant, latina transcendens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului transcendent: transcendent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRANSCENDENT: TRANSCENDÉNT, -Ă adjectiv 1. (filozofie) care se află dincolo de orice domeniu dat, de lumea materială. • (la Kant) de dincolo de limitele cunoașterii experimentale; inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care depășește limitele realității. 2. (matematică; despre numere) care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienții raționali; (despre ecuații) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< limba franceza transcendant, latina transcendens) Forme diferite ale cuvantului transcendent: transcendent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRANSCENDENT: TRANSCENDÉNT, -Ă adjectiv 1. (filozofie) Care se află dincolo de orice domeniu dat, de lumea materială. 2. (În filozofia idealistă a lui Kant: op. imanent) Care se află dincolo de limitele cunoașterii experimentale; inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității. 3. (matematică; despre numere) Care nu este soluția unei ecuații algebrice cu coeficienți raționali. [conform limba franceza transcendant]. Forme diferite ale cuvantului transcendent: transcendent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru transcendent: *transcendént, -ă adjectiv (latina transcéndens, -éntis, despre transcéndere, a trece dincolo suindu-te [trans, dincolo, și scándere, a te sui]. vezi ascendent). filozofie Care trece de hotaru experiențeĭ, ĭeșit din rațiunea pură, sublim, superior: ideĭ transcendente. Geometrie transcendentă, care se servește de calculu integral saŭ infinitezimal. adverb În mod transcendent. Forme diferite ale cuvantului transcendent: transcendent-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRANSCENDENT: TRANSCENDÉNT, -Ă, transcendenți, -te, adjectiv 1. (În filozofia idealistă a lui Kant) Care se găsește dincolo de limitele experienței, care este inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității. 2. (matematică) Care folosește calculul diferențial și integral. Geometrie transcendentă. Analiză transcendentă. Forme diferite ale cuvantului transcendent: transcendent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRANSCENDENT: TRANSCENDÉNT transcendenttă (transcendentți, transcendentte) (în opoziție cu imanent) 1) Care se află dincolo de limitele unei sfere anumite sau ale lumii materiale în genere. 2) (în filozofia lui Kant) Care iese dincolo de lumea empirică, fiind inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență. [silabe trans-cen-] /<fr. transcendant, latina transcendens Forme diferite ale cuvantului transcendent: transcendenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru transcendent: transcendent a. Filoz. care trece peste limitele experienței: idei transcendente, cari derivă imediat din rațiunea pură; geometrie transcendentă, care întrebuințează infinitul în calculul ei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru transcendent: transcendént adjectiv masculin (silabe mf. trans-), plural transcendénți; forme singular transcendéntă, plural transcendénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru transcendent: transcendént (trans-cen-) adjectiv masculin, plural transcendénți; forme transcendéntă, plural transcendénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRANSCENDENT: TRANSCENDENT adjectiv (FILOZ.) metafizic, (învechit) metafizicesc. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRANSCENDENT' TranscaucaziaTRANSCAUCAZIÁNTRANSCEIVERTRANSCÉNDETRANSCENDÉNTTRANSCENDÉNȚĂTRANSCENDENTÁLTRANSCENDENTALÍSMTRANSCENDENTALÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TRANSCENDENT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului transcendent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRANSCENDÉNT transcendenttă transcendentți, transcendentte în opoziție cu imanent 1 Care se află dincolo de limitele unei sfere anumite sau ale lumii materiale în genere. |
GRAMATICA cuvântului TRANSCENDENT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului transcendent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TRANSCENDENT poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE transcendent? Vezi cuvântul transcendent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul transcendent?[ tran-scen-dent ] Se pare că cuvântul transcendent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TRANSCENDENT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în vechea organizare administrativă comună rurală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
