 | as |
|
| Trăgător [ tră-gă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU trăgător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tragator în mai multe dicționareDefinițiile pentru tragator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTÓR: TRĂGĂTÓR, -OÁRE, trăgători, -oare, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin, substantiv neutru I. Adj. (Despre vite) Care efectuează o tracțiune; de muncă, de povară. II. S. m. și forme 1. Persoană care trage ceva. • Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; figurat persoană care uneltește. 2. Persoană (în special ostaș) care trage cu o armă de foc; trăgaci (2). • locuțiune adjectiv și adverb (termen militar; ieșit din uz) În trăgători = în lanț, unul după celălalt. 3. Persoană care emite o trată. III. S. forme 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa. ♦ Curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; prin extensie bătaie cu o astfel de curea. 2. Scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei, spre a o descălța. IV. substantiv neutru Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor. – Trage + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului tragator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTÓR: TRĂGĂTÓR, -OÁRE, trăgători, -oare, adjectiv, substantiv I. Adj. (Despre vite) Care efectuează o tracțiune; de muncă, de povară. II. S. m. și forme 1. Persoană care trage ceva. • Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; figurat persoană care uneltește. 2. Persoană (în special ostaș) care trage cu o armă de foc; trăgaci (2). • locuțiune adjectiv și adverb (termen militar; ieșit din uz) În trăgători = în lanț, unul după celălalt. 3. Persoană care emite o trată. III. S. forme 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa. ♦ Curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; prin extensie bătaie cu o astfel de curea. 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei, spre a o descălța. IV. substantiv neutru Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor. – Trage + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului tragator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTÓR: TRĂGĂTÓR3, -OÁRE, trăgători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care trage ceva. • Expresia: Trăgător de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; figurat persoană care uneltește intrigi din culise. vezi intrigant, uneltitor. 2. Persoană care emite o cambie, emitent de cambie. 3. Bărbat care trage cu o armă (mai ales de foc); trăgaci. Cînd, în sfîrșit, focul încetă cu totul, trăgătorul își săltă de la pămînt capul. CAMILAR, N. I 125. Panaite, prietenul meu... vînător cu faimă, dar trăgător mediocru. SADOVEANU, O. L. 15. Înaintea noastră sînt culcați alți trăgători. CAMIL PETRESCU, U. N. 394. • locuțiune adjectiv și adverb (termen militar; ieșit din uz) În trăgători = în lanț. Se opresc toți aliniați, se desfășoară în trăgători și pornesc spre noi. CAMIL PETRESCU, U. N. 352. Forme diferite ale cuvantului tragator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru trăgător: trăgătór, -oáre substantiv Care trage. S. m. Soldat care trage cu pușca (tiralior). În trăgătorĭ, la distanță și interval de cîțĭ-va pașĭ unu de altu, ca să nu fie compacțĭ, și decĭ să fie maĭ ferițĭ de gloanțe (în cavalerie în furajorĭ). Vită învățată la tras. S. forme, plural orĭ. Șleaŭ cureaŭa cea groasă care leagă calu de trăsură. (Îs doŭă trăgătorĭ, de-o parte și de alta a caluluĭ). La șa, cureaŭa de care e atîrnată scara și care, în armată, se întrebuințează și la bătut soldațiĭ răĭ: l-a bătut cu trăgătorile. Lovitură de trăgătoare: ĭ-a tras zece trăgătorĭ. Condeĭu compasuluĭ, acela cu care se trag liniile cu cerneală. Forme diferite ale cuvantului tragator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTÓR: TRĂGĂTÓR2, -OÁRE, trăgători, -oare, adjectiv (Despre vite) Care efectuează o tracțiune; de muncă, de povară. Cei ce n-au vite trăgătoare vor face douăzeci și nouă de zile cu palmele și vor secera un pogon de grîu. SANDU-ALDEA, despre N. 214. • (Substantivat) Un sătean... se ținea nepăsător lîngă o păreche de trăgători uriași. SADOVEANU, O. VII 239. Noa, zău, că-i dau... nouă trăgători, nouă opintitori. ȘEZ. I 149. Forme diferite ale cuvantului tragator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTÓR: TRĂGĂTÓR1 tragatoroáre (tragatoróri, tragatoroáre) și substantival 1) Care trage ceva. • tragator de sfori a) actor care manevrează marionetele cu ajutorul unor sfori; b) persoană care pune la cale acțiuni condamnabile; uneltitor; intrigant. 2) (despre animale de tracțiune) Care trage la ham sau la jug; care este de povară, de tracțiune. /a trage + sufix tragatorător Forme diferite ale cuvantului tragator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTÓR: TRĂGĂTÓR1, trăgătoare, substantiv neutru Instrument de desen (liniar, tehnic) folosit la tragerea în tuș a liniilor. Alături, o sticluță de tuș, o riglă de calcul, un teu, cîteva compase și trăgătoare vin parcă să completeze cartea de vizită a locatarului «inginer». vezi limba română martie 1954, 230. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTOR: TRĂGĂTOR substantiv, adjectiv 1. substantiv ochitor, trăgaci, țintaș. (tragator de elită.) 2. substantiv (finanțe) emitent. (tragator al unei polițe.) 3.* adjectiv trăgaci. (Vite tragator, adică de povară.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTÓR: TRĂGĂTÓR2 tragatori m. 1) Persoană care trage la țintă cu o armă de foc. 2) Persoană care emite o cambie; emitent de cambie. /a trage + sufix tragatorător Forme diferite ale cuvantului tragator: tragatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru trăgător: trăgător m. 1. cel ce trage cu o armă; 2. bou învățat la jug, cal învățat la ham: car tras de un trăgător. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTÓR: TRĂGĂTÓR3 tragatoroáre n. Instrument de desen tehnic pentru trasarea în tuș a liniilor. /a trage + sufix tragatorător Forme diferite ale cuvantului tragator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trăgător: !trăgătór1 adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural trăgătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural trăgătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trăgător: trăgătór adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural trăgătóri; forme singular și plural trăgătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trăgător: trăgătór2 (instrument de desen) substantiv neutru, plural trăgătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trăgător: trăgătór (obiect) substantiv neutru, plural trăgătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTÓR: TRĂGĂTÓR substantiv, adjectiv verbal trăgaci. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru trăgător: trăgător substantiv verbal TRĂGACI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRAGATOR' trăgărítrăgâștrăgătíTRĂGĂTOÁRETRĂGĂTÓRTRĂGĂTORÍEtrăgăuTRÁGETRAGEDIÁN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL trăgător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trăgător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRĂGĂTÓR1 trăgătoroáre trăgătoróri, trăgătoroáre și substantival 1 Care trage ceva. • trăgător de sfori a actor care manevrează marionetele cu ajutorul unor sfori; b persoană care pune la cale acțiuni condamnabile; uneltitor; intrigant. /a trage + sufix trăgătorător. Trăgător de elită. Trăgător al unei polițe. Vite trăgător, adică de povară. TRĂGĂTÓR2 trăgători m. /a trage + sufix trăgătorător. Trăgător al unei polițe. Vite trăgător, adică de povară. TRĂGĂTÓR3 trăgătoroáre n. /a trage + sufix trăgătorător. |
GRAMATICA cuvântului trăgător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trăgător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul trăgător poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE trăgător? Vezi cuvântul trăgător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trăgător?[ tră-gă-tor ] Se pare că cuvântul trăgător are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL trăgător Inţelegi mai uşor cuvântul trăgător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; figurat persoană care uneltește locuțiune adjectiv și adverb termen militar; ieșit din uz În trăgători = în lanț, unul după celălalt Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; figurat persoană care uneltește locuțiune adjectiv și adverb termen militar; ieșit din uz În trăgători = în lanț, unul după celălalt Trăgător de sfori = persoană care trage sforile păpușilor la teatrul de marionete; figurat persoană care uneltește intrigi din culise locuțiune adjectiv și adverb termen militar; ieșit din uz În trăgători = în lanț |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL trăgător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A băga pe cineva în boală sau în boale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul trăgător are forma: trăgătóri
