 | as |
|
| Toleranţă [ to-le-ran-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU toleranţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului toleranta în mai multe dicționareDefinițiile pentru toleranta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TOLERANȚĂ: TOLERÁNȚĂ substantiv feminin 1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență. • casă de toleranta = bordel, lupanar. 2. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. • (biologie) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. • (tehnică) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni. (< limba franceza tolérance, germana Toleranz, latina tolerantia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOLERANȚĂ: TOLERÁNȚĂ, toleranțe, substantiv feminin 1. Faptul de a tolera; atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență. Își au și ei ale lor greșeli și toleranța este reciprocă. SADOVEANU, Z. C. 74. Toleranța religioasă au fost un act pururea cunoscut. RUSSO, S. 74. • Casă de toleranță = bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente sau substanțe. 3. Abatere admisă de la greutatea, măsura, calitatea unui produs. Să îmbunătățească calitatea, – cei de la furnale cu 25 % față de toleranța admisă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 10,1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TOLERANȚĂ: TOLERÁNȚĂ, toleranțe, substantiv feminin 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. ♦ (tehnică) Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. – Din limba franceza tolérance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TOLERANȚĂ: TOLERÁNȚĂ, toleranțe, substantiv feminin 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. ♦ (tehnică) Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. – Din limba franceza tolérance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TOLERANȚĂ: TOLERÁNȚĂ substantiv feminin 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = bordel, lupanar. 2. Obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la măsura, de la calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ♦ (tehnică) Diferența dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. [conform limba franceza tolérance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru toleranță: *toleránță forme, plural e (latina tolerantia). Indulgență în privința ideilor saŭ credințeĭ religioase: toleranța Romanilor. Indulgență, îngăduință față de purtarea cuĭva: toleranță oarbă. Calitatea de a suporta medicamentele: toleranța unuĭ bolnav. Indulgența pe care statu o acordă la fabricarea monetelor cînd îs ceva maĭ ușoare saŭ maĭ grele de cît trebuĭe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru toleranță: toleranță forme 1. indulgență pentru ceea ce nu se poate împiedeca sau nu trebue să fie împiedecat; 2. permisiune ce un guvern acordă a se practica alte culturi în afară de cele recunoscute de Stat; 3. principiu de a nu persecuta din cauza religiunii; 4. dispozițiunea celor ce suportă cu răbdare opiniuni opuse la ale lor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOLERANȚĂ: TOLERÁNȚĂ tolerantae forme 1) Atitudine de om tolerant; îngăduință; indulgență. toleranta religioasă. • Casă de toleranta bordel; lupanar. 2) Abatere admisă de la greutatea, măsura sau calitatea unei mărfi. 3) Obișnuință a unui organism de a suporta un medicament. /<fr. tolérance Forme diferite ale cuvantului toleranta: tolerantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TOLERANȚĂ: TOLERANȚĂ substantiv indulgență, îngăduință, îngăduire, (rar) tolerantism, (popular) îngăduială, (învechit) răbdare. (Manifestă prea multă toleranta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru toleranță: toleránță substantiv feminin, genitiv dativ articulat toleránței; plural toleránțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru toleranță: toleránță substantiv feminin, genitiv dativ articulat toleránței; plural toleránțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Toleranță: Toleranță ≠ intoleranță Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'TOLERANTA' țolengherTOLERÁTOLERÁBILTOLERÁNTTOLERÁNȚĂTOLERANTÍSMTOLERÁREtolerézȚOLÉT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Toleranță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului toleranță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TOLERÁNȚĂ toleranțăe forme 1 Atitudine de om tolerant; îngăduință; indulgență. Toleranță religioasă. • Casă de toleranță bordel; lupanar. Manifestă prea multă toleranță. |
GRAMATICA cuvântului Toleranță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului toleranță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Toleranță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE toleranţă? Vezi cuvântul toleranţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul toleranţă?[ to-le-ran-ţă ] Se pare că cuvântul toleranţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Toleranță Inţelegi mai uşor cuvântul toleranță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe casă de toleranta = bordel, lupanar Casă de toleranță = bordel ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel ♦ Casă de toleranță = bordel, lupanar |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Toleranță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pui de năpârcă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul toleranță are forma: toleránțe
