|
Toiag [ to-iag ] VEZI SINONIME PENTRU toiag PE ESINONIME.COM definiția cuvântului toiag în mai multe dicționareDefinițiile pentru toiag din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOIAG: TOIÁG, toiege, substantiv neutru 1. Băț lung și drept, de care se servește cineva pentru a se sprijini în timpul mersului sau pentru a se apăra la nevoie. vezi baston, bîtă, ciomag. Îl înconjurară pe oștean, își dădură căciulele brumării pe ochi și se răzimară în toiege. SADOVEANU, O. VII 160. Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? EMINESCU, O. I 147. A purces să să ducă... c-un toiag în mînă și c-un sac d-a spinare. NEGRUZZI, S. I 87. • locuțiune adjectiv În toiag = care se sprijină în toiag, care are nevoie de toiag din cauza mersului nesigur, de bătrîn. Doi oameni s-arătară, Era un copilandru, era un biet moșneag, Copilul plin de viață – bătrînul în toiag. MACEDONSKI, O. I 46. ♦ figurat Sprijin, ajutor, reazem. Palamon, cîntăreț bun și toiagul starițului, nu putea să rămîie acasă. GALACTION, O. I 213. A crezut că Florica cu Pavel îi vor fi toiagul bătrinețelor și i-a luat în casa ei. REBREANU, R. I 150. Vinul e toiagul bătrînețelor și nebunia tinerețelor. PANN, P. vezi I 114. 2. (Învechit) Baston (putînd avea diferite forme) purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei anumite demnități sau autorități. vezi sceptru, cîrjă. Ușor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Și ține-n mînă un toiag Încununat cu trestii. EMINESCU, O. I 170. El iaste verb reflexiv:eadnic să priimească toiagul stăpînirei. ȚICHINDEAL, forme 65. 3. (Popular) Lumînare care se așază în mîna, pe pieptul sau la capul mortului. Începură a vorbi despre stîrlici, toiag, năsălie. CREANGĂ, P. 14. Pe masă... era așezat un mort la capul căruia ardea toiagul, într-un sfeșnic. ȘEZ. XVIII 16. 4. (La plural articulat) Numele popular al celor trei stele luminoase, așezate la rînd, în mijlocul constelației Orion. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru toiag: toiág (-iége), substantiv neutru – 1. Par, baston. – 2. Cîrjă. – 3. Bîtă de cioban. – 4. Cîrjă pastorală. – 5. Baston ca însemn de autoritate. – 6. Sceptru. – 7. Sprijin, reazem. – 8. Lovitură cu bastonul. – 9. Lumînare de morți care se face de aceeași lungime cu cel răposat. – 10. (S. forme plural ) Numele a trei stele din constelația Orion. – Mr. tuiag(ă), megl. tuiagă. limba slavă (veche) (limba sârbă) toiaga, conform limba bulgară tojag (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 416; Conev 65; Byck-Graur, BL, I, 14); pare cuvînt oriental, conform limba turcă toyaka. – derivat to(i)egi, verb (a umbla, a cutreiera; a bate cu ciomagul). Forme diferite ale cuvantului toiag: -iége Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TOIAG: TOIÁG, toiege, substantiv neutru 1. Băț lung și drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se servește pentru a se apăra. ♦ figurat Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnități sau autorități. 3. (popular) Lumânare care se așază în mâna, pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La plural articulat) Numele popular al celor trei stele luminoase așezate la rând în mijlocul constelației Orion. [ pronunție: to-iag] – Din limba slavă (veche) tojagŭ, tojaga. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TOIAG: TOIÁG, toiege, substantiv neutru 1. Baston pe care se sprijină cineva la mers sau de care se servește pentru a se apăra. ♦ figurat Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnități sau autorități. 3. (popular) Lumânare care se așază în mâna, pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La plural articulat) Numele popular al celor trei stele luminoase așezate la rând în mijlocul constelației Orion. [ pronunție: to-iag] – Din limba slavă (veche) tojagŭ, tojaga. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOIAG: TOIÁG toiagége n. 1) Băț lung care servește drept sprijin la mers. 2) Lovitură dată cu un astfel de băț. 3) figurat Susținere materială sau morală; ajutor; sprijin; reazem. 4) Baston purtat ca simbol al unei demnități sau autorități. 5) popular Lumânare care se pune în mâna sau la capul mortului. /<sl. tojagu, tojaga Forme diferite ale cuvantului toiag: toiagége Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru toiag: toiag n. 1. băț lung: cu toiagul în mână; 2. baston de ceremonie: toiagul lui Moise; 3. însemnul unei demnități: toiagul lui Hatman; 4. figurat sprijin: toiagul bătrâneților; 5. făclie ce se pune în mâna mortului pe piept. [slava TOĬAGŬ, baston]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TOIAG: TOIAG s. 1. (Transilvania și Maramures) măcău. (Se sprijină în toiag.) 2. (regional) stat. (toiag este o lumînare încolăcită.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TOIAG: TOIÁG substantiv verbal ajutor, mustuitor, reazem, sceptru, sprijin, sprijinitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru toiag: toiag substantiv verbal AJUTOR. MUSTUITOR. REAZEM. SCEPTRU. SPRIJIN. SPRIJINITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru toiag: toiág substantiv neutru, plural toiége Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru toiag: toiág substantiv neutru, plural toiége Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TOIAG' tohóctohocítóhu-bóhuȚOITOIÁGtóicăTOIEGÉLTOIÉGELEtoiegí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL toiag Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului toiag dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TOIÁG toiagége n. Se sprijină în toiag. Toiagul este o lumânare încolăcită. Se sprijină în toiag. Toiag este o lumînare încolăcită. |
GRAMATICA cuvântului toiag? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului toiag. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul toiag poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE toiag? Vezi cuvântul toiag desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul toiag?[ to-iag ] Se pare că cuvântul toiag are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL toiag Inţelegi mai uşor cuvântul toiag dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv În toiag = care se sprijină în toiag, care are nevoie de toiag din cauza mersului nesigur, de bătrîn |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL toiag |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala și adjectiv cu sau fără socoteală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|