 | as |
|
| Toc [ toc ] VEZI SINONIME PENTRU toc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului toc în mai multe dicționareDefinițiile pentru toc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOC: TOC2, tocuri, substantiv neutru 1. Cutie de lemn, de metal sau de piele, putînd avea diverse forme și mărimi și în care se păstrează anumite arme, instrumente sau aparate; teacă de piele, de carton etc. în care se țin obiecte mici (piepteni, ochelari etc.). Deodată Mișu se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123. Ana Lipan își cercetă în oglinda poșetei obrazul și răsuci roșul în tocul de metalurgie C. PETRESCU, C. vezi 197. Două tocuri de pieptine de catife... cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141. Păstorul la care șădem mi-au dat o părechi de călămări foarte frumoase și fimeia lui un toc de ceasornic. KOGĂLNICEANU, S. 78. ♦ (Rar) Teacă de sabie. Gheorghilaș nu se-nvoia, Sabia din toc scotea, Pe nalt cer o ascuțea. BIBICESCU, P. P. 337. ♦ (Rar) Cornet de hîrtie. Ana își descărcă toată indignarea pe Sabina, care sosea cu tocul de castane. C. PETRESCU, C. vezi 116. 2. Cadru de lemn (mai rar de metal) în care se fixează, la o construcție, ușile și ferestrele. Pe lîngă unelte de gospodărie sătească, meșteri tîmplari produceau în serie tocuri de ferestre, mese și scaune de tei. SADOVEANU, M. C. 111. Dădu să-i lucreze un dulgher tocuri pentru uși și ferestre. CAMIL PETRESCU, O. I 82. [Încăperile] răspundeau toate în horă, prin niște uși cu tocuri de piatră. ODOBESCU, S. I 128. 3. Unealtă de scris, făcută din lemn, os sau metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. vezi pană. După douăzeci și patru de semnături, colonelul a lăsat tocul jos. SAHIA, N. 72. Căpitanul, cu tocul în mînă, cu foaia albă dinainte, alunecă tot mai adînc în ipotezele fără sfîrșit ale unei metafizici încîlcite. BART, S. M. 78. Să învețe... mai tîrziu a învîrti tocul chiar și pe hîrtie, ca niște logofeți. DELAVRANCEA, S. 217. • Toc rezervor = stilou. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TOC: TOC2, tocuri, substantiv neutru 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ specializare (Rar) Teacă de sabie. 2. Ustensilă pentru scris sau desenat cu cerneală ori cu tuș făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. – Din limba maghiară, limba sârbă tok. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TOC: TOC2, tocuri, substantiv neutru 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ specializare (Rar) Teacă de sabie. 2. Unealtă de scris cu cerneală făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. • Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. – Din limba maghiară, sârbo-croată tok. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru toc: toc n. 1. cutie lungăreață de păstrat ceva; 2. cutioară de carton sau lemn de mărimea lucrului păstrat; 3. teacă de piele, atârnată de oblâncul șelei, de ținut pistoalele; 4. tocul, prins de brâu cu un cârlig, în care țăranul ține gresia sau cutea; 5. suport de ușă sau de fereastră: uși cu tocuri de piatră OD.; 6. partea din afară a cornului; 7. văcălia morii; 8. un fel de mâner la capătul căruia se fixează penițele de scris. [Croat TOK, teacă]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOC: TOC1 interjecție (De obicei repetat) Cuvînt care redă zgomotul produs de lovituri puternice într-un obiect sau într-un material tare. Bătea nepăsător în poartă: toc! toc! toc! I. BOTEZ, ȘC. 176. N-ai nici cînd închide ochii, căci te cheamă toc, toc, toc! Toc, toc, toc! la rugăciune. CONTEMPORANUL, I 405. • (Substantivat) Toc-tocul bastonului purtat de orb a sunat adesea chiar sub fereastra unde tînărul... migălea... versurile lui. vezi limba română ianuarie 1954, 155. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOC: TOC3, tocuri, substantiv neutru Partea de pe talpa încălțămintei corespunzînd călcîiului, formată din bucăți de piele suprapuse sau, uneori, din lemn. Pantofi decoltați, vîrîți în niște galoși cu tocuri nespus de înalte. I. BOTEZ, ȘC. 111. Cu tocul de la cizmă trase o linie lungă pe pămînt. despre ZAMFIRESCU, R. 141. Un ofițer... își ciocni tocurile. VLAHUȚĂ, O. A. 267. Papuci roșiori, Pe la toc cu flori, Mult jucători. TEODORESCU, P. P. 78. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru toc: toc, tocuri, substantiv neutru – 1. Teacă. 2. Vas de lemn în forma unui trunchi de con; bute, bărbânță, putină; cofă, jântălău (ALRRM, 1971: 356). 3. Învelitoare, pânză în care se pun penele la pernă; dos de perină, perinoc, toc de căpătâi. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). 4. Cadru de ușă sau de fereastră. 5. Condei. – Din limba slavă (veche) , limba maghiară tok (DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru toc: toc (-curi), substantiv neutru – 1. Teacă, învelitoare. – 2. Vas de lemn dintr-o singură bucată, putină. – 3. Cadru de ușă sau de fereastră. – 4. Condei. – 5. Cutie în care se ține piatra de ascuțit. – 6. (Rar) Cornet. – Variante Moldova tioc. limba slavă (veche) tokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 68; conform Gáldi, Dict., 164), conform limba sârbă, Hristos, limba slovenă, în limba maghiara tok. Forme diferite ale cuvantului toc: -curi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚOC: ȚOC1 interjecție (Adesea repetat) Onomatopee care redă zgomotul sărutatului și al suptului. Ea se pleacă să te ridice și tu «țoc, țoc». DAVIDOGLU, O. 49. Se repede la dînsa ș-o sărută, țoc, țoc! SADOVEANU, la TDRG. Eu sînt gata să fac semne și minuni pentru dragostea ta, ah! (țoc, și iar îl sărută). GORJAN, H. I 70. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru toc: toc, -uri, substantiv neutru – 1. Teacă. 2. Vas de lemn în forma unui trunchi de con; bute, bărbânță, putină; cofă, jântălău (ALR 1971: 356). 3. Învelitoare, pânză în care se pun penele la pernă; dos de perină, perinoc, toc de căpătâi. 4. Cadru de ușă sau de fereastră. 5. Condei. – limba slavă (veche) tokŭ, conform limba maghiară tok. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru TOC: TOC substantiv (cutie, cadru, condei etc.), conform substantiv toacă și verb a toca. 1. Toc, Toader (BC IV 184); – fam. (C Ștef; 16 A I 6, 13; 17 A I 55). 2. Toca, Gh. (AO XVI 345); – P., ard. (Var 125); Piscul Tocei t. (17 B II 434). 3. Tocar, vezi, mold., act. Coincidențe: blg. Toкo sint. < Todor. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOC: TOC2 tocuri m. Unealtă de scris în formă de bețișor, prevăzut la un capăt cu un dispozitiv în care se introduce penița; condei. • toc rezervor toc având un rezervor umplut cu cerneală, care ajunge automat până la vârful peniței; stilou. /<ung., limba sârbă tok Forme diferite ale cuvantului toc: tocuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOC4: TOC4 toc4uri n. 1) Cutie specială în care se țin unele obiecte sau instrumente. toc4 de ochelari. 2) rar Teacă de sabie. 3) Cadru prins în zidărie, în care se fixează ușile și ferestrele. /<ung., limba sârbă tok Forme diferite ale cuvantului toc4: toc4uri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TOC: TOC s. 1. portochelari. 2. condei. (toc cu peniță.) 3. toc rezervor = stilou, (rar) stilograf. (Scrie cu toc.) 4. cadru, cercevea, ramă. (toc de fereastră.) 5. (tehnic) matcă. (toc de la colțarul dulgherului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru toc: 2) toc n., plural urĭ (ung. tak, pingea, despre italiana tacco, toc, călcîĭ. despre limba română vine limba bulgară tok, id., deosebit de tok, curs, curent). Vest. Călcîĭ la încălțăminte: un prichindel cu tocurĭ înalte. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru toc: toc n. călcâiu de încălțăminte, partea mai groasă și mai ridicată a încălțămintelor sub călcâie: ghete cu locul înalt. [conform italiana TOCCO, bucată (de lemn)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TOC: TOC1 interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TOC: TOC1 interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare. – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOC: TOC1 interjecție (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocnitură într-un obiect tare). /Onomat. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru toc: 4) toc, interjecție care arată lovirea în lemn orĭ ceva asemenea: aud toc-toc la ușă (bate cineva la ușă). vezi tîc, boc, cĭoc, poc. vezi și tip. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TOC: TOC3, tocuri, substantiv neutru Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului. – Din limba bulgară tok. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TOC: TOC3, tocuri, substantiv neutru Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului. – Din limba bulgară tok. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚOC: ȚOC2, țocuri, substantiv neutru Scaun special pe care se așază pieptenele de dărăcit. S-au pus la cină. Fata sta la țoc. COȘBUC, P. I 249. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOC: TOC3 tocuri n. Partea de dinapoi, mai ridicată, a tălpii la încălțăminte; călcâi. Pantofi cu toc înalt. /<bulg. tok Forme diferite ale cuvantului toc: tocuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru țoc: țoc, interjecție care arată zgomotu buzelor cînd apucă țîța saŭ zgomotu sărutăriĭ; interjecție cu care se cheamă porciĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚOC: ȚOC interjecție (se folosește pentru a reda zgomotul produs în timpul sărutului sau al suptului). /Onomat. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚOC: ȚOC interjecție (familial) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚOC: ȚOC interjecție (familial) Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt. – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru țoc!: țoc! int. imită sgomotul sărutatului repede sau al suptului pruncilor. [Onomatopee]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru toc: toc (de protejat obiecte, de scris, la ușă, la pantof) substantiv neutru, plural tócuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TOC: TOC substantiv verbal cornet, dos, fișic, polonic, putină, șiștar, teacă, tolbă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru toc: toc substantiv verbal CORNET. DOS. FIȘIC. POLONIC. PUTINĂ. ȘIȘTAR. TEACĂ. TOLBĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru toc!: toc! int. imită sgomotul lovirii a două corpuri: toc! toc! [Onomatopee]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru țoc!: țoc! interjecție cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TOC: TOC substantiv (Moldova) călcâi. (toc la încălțăminte.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TOC: TOC substantiv (Moldova) călcîi. (toc la încălțăminte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȚOC: ȚOC, b. (Ard); Țoculești, mold.; -escu, act. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TOC: TOC interjecție cioc! (toc!, toc!, se aude în ușă.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TOC: TOC interjecție cioc! (toc! toc! se aude la ușă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚOC: ȚOC substantiv verbal gură, sărut, sărutare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țoc: țoc substantiv verbal GURĂ. SĂRUT. SĂRUTARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țoc: țoc2 (regional) substantiv neutru, plural țócuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țoc: țoc substantiv neutru, plural țócuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru toc: toc2 substantiv neutru, plural tócuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TÓC: -TÓC elem. toco1-. Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru toc: toc, toc interjecție Forme diferite ale cuvantului toc: toctoc tociu Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru toc: toc interjecție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TOC' TOBRÁLCOTOBȘOÁRĂTobuciutobultócȚOCȚOC-ÎN-PÓCțoc-țócTOCÁTOCÁCI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL toc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului toc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TOC2 tocuri m. • toc rezervor toc având un rezervor umplut cu cerneală, care ajunge automat până la vârful peniței; stilou. Toc cu peniță. Scrie cu toc. Toc de fereastră. Toc de la colțarul dulgherului. TOC4 tocuri n. Toc de ochelari. Toc cu peniță. Scrie cu toc. Toc de fereastră. Toc de la colțarul dulgherului. TOC3 tocuri n. Pantofi cu toc înalt. Toc la încălțăminte. Toc la încălțăminte. TOC interjecție cioc! toc!, toc!, se aude în ușă. TOC interjecție cioc! toc! toc! se aude la ușă. |
GRAMATICA cuvântului toc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului toc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul toc poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE toc? Vezi cuvântul toc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul toc?[ toc ] Se pare că cuvântul toc are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL toc Inţelegi mai uşor cuvântul toc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Toc rezervor = stilou Toc rezervor = stilou Toc rezervor = stilou Toc rezervor = stilou, rar stilograf Toc rezervor = stilou, rar stilograf |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL toc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i scurta cuiva cărările?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul toc are forma: tócuri
