 | as |
|
| Toană [ toa-nă ] VEZI SINONIME PENTRU toană PE ESINONIME.COM definiția cuvântului toana în mai multe dicționareDefinițiile pentru toana din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOANĂ: TOÁNĂ1, toane, substantiv feminin 1. (Mai ales la plural ) Capriciu. Era tînăr și besmetic... cu o mamă care-l crescuse moale și slujindu-i toate toanele. DUMITRIU, N. 186. Știi tu că eu în aste patru zile am încercat să-mi conving bărbatul că nu trebuie să te lase să pleci, că e o toană a ta? DEMETRIUS, C. 62. Gheorghe nu-l mai cicălea. Se obișnuise cu toanele amicului său. VLAHUȚĂ, O. A. 119. • locuțiune adjectiv Cu toane = capricios, răsfățat. Îl lăsai la o parte, ca pe un om cu toane. GANE, N. III 70. Se tînguiește vîntul prin cotloane. Adoarme acum ca un copil cu toane. IOSIF, P. 20. Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil, Cînd ea-i rece și cu toane ca și luna lui april? EMINESCU, O. I 157. ♦ Criză, atac. După o nouă toană de nervi a prințesei... ținură o sfătuire. PAS, L. I 162. Uneori o apucau toane de răutate. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Era într-o toană de nebunie și nu știa ce făcea. ALECSANDRI, T. I 209. • Expresia: A-i veni cuiva o toană (toane sau toanele) = a-l apuca pe cineva capriciile, furiile, năbădăile. Din senin îți vine-o toană. VLAHUȚĂ, P. 109. Ce ai, mamă? întrebă Făt-Frumos. – Nimica – zise ea – mi-au venit și mie toane. EMINESCU, N. 20. Iar i-au venit toanele ghiujului. ALECSANDRI, T. 369. Toană de plîns = ropot, val, izbucnire de plîns. Se porniseră pe o toană de plîns cînd s-a aflat că într-adevăr începuse războiul. PAS, L. I 264. Mama Ilinca, de părere de bine, îi trase o toană de plîns pe răvaș. VLAHUȚĂ, O. A. 103. ♦ Stare de spirit, dispoziție (bună sau rea). Cum îi era firea, trecea cînd prin apele descurajării, cînd prin acelea ale toanelor bune. PAS, L. I 65. Pe despre Costică l-am văzut și-l văd adesea; este în toane foarte pesimiste. CARAGIALE, O. VII 100. Bun mai era și părintele Duhu, cînd se afla în toane bune. CREANGĂ, A. 76. ♦ figurat Mișcare repede, capricioasă, violentă. Calul roib saltă într-o toană furtunoasă. SADOVEANU, P. M. 198. O toană neașteptată a crivățului plesni malul sîrbesc. GALACTION, O. I 197. 2. Interval de timp, răstimp (scurt). Într-o toană, cînd damigeana și trupurile noastre nu mai erau amenințate, prietinul meu Panaite dobîndi glas. SADOVEANU, O. L. 17. Fata plecă ochii-n jos și urmă iar o toană de tăcere. SANDU-ALDEA, U. P. 208. După ce-l lăsă să se mai domolească o toană frămîntîndu-se ca să scape din laț... puse mîna pe rîtul lui. ISPIRESCU, U. 40. ♦ (Rar) Cantitate (mică) din ceva; puțin, cîtva. Cară-te cît e cu cinste, că-ți mai lungesc urechile o toană! CARAGIALE, S. 54. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOANĂ: TOÁNĂ2, toane, substantiv feminin Ocolul făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod, care prinde peștele înconjurîndu-l; loc (bogat în pește) unde se aruncă năvodul. Era la al cincilea ceas al amiezii, tovarășii ceilalți își potriveau undițele pentru altă toană de pescuit. SADOVEANU, N. forme 90. Să-ți spui toana peștelui, Ținutul morunilor Și-adăpostul somnilor. PĂSCULESCU, L. P. 177. • Expresia: A întinde toana = a desfășura larg năvodul, lărgind spațiul de pescuit. Amîndouă dubele pornesc în direcții opuse, ca să «facă ocolul» și să cuprindă între aripile năvodului un spațiu cît se poate de larg; atunci se zice că au întins toana. ANTIPA, P. 473. A închide toana = a aduna, a strînge năvodul (cu pește). La un semn al vătafului, lotcele pornesc una spre alta, spre a se împreuna și, încrucișîndu-se, a «închide toana». ANTIPA, P. 473. A da (sau a trage) toana (sau o toană) = a arunca o singură dată năvodul și a-l scoate. Cînd ajung la celălalt capăt, atunci apucă amîndoi de lopeți spre a trage toana la vale. ANTIPA, P. 515. Trase-o toană, trase două, Trase toane pînă-n nouă. PĂSCULESCU, L. P. 176. El p-atît nu se lăsa; Năvod în mare-arunca, Două-trei toane trăgea. TEODORESCU, P. P. 95. ♦ Spărtură făcută în gheața unei ape pentru a pescui sau pentru a scoate apă. vezi copcă, ochi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TOANĂ: TOANĂ s. 1. (mai ales la plural ) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, (popular și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (popular) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (învechit și regional) marghiolie, nacafa, pală, marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilvania) pont, (Moldova, prin Bucovina și Transilvania) sucă, (învechit) schimonosire, schimonositură, (grecism învechit) paraxenie, (familial) bîzdîc, farafastîc, marafet, (familial figurat) boală, dambla. (N-a fost decît o toana; și-a satisfăcut toana.) 2. (la plural ) dispoziție, voie, (regional) duși (la plural). (În toana bune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOANĂ: TOÁNĂ1 toanae forme 1) mai ales la plural Dispoziție de moment, stranie și inexplicabilă; moft; capriciu; maraz; naz; marafet. • Cu toanae capricios. A fi (sau a se afla) în toanae bune (rele) a avea dispoziție bună (sau rea). 2) Izbucnire momentană. toana de plâns. • A-i veni cuiva o toana (sau toanaele) a apuca pe cineva furia; a deveni nervos. 3) figurat rar Mișcare bruscă și violentă. toanaa vântului. 4) Răstimp scurt. /v. a tuna Forme diferite ale cuvantului toana: toanae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TOANĂ: TOÁNĂ2, toane, substantiv feminin 1. Ocol făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod, care prinde peștele înconjurându-l; loc (bogat în pește) unde se aruncă în acest fel năvodul. ♦ Spărtură, gaură făcută în gheața unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă. 2. Timpul când peștele umblă după mâncare. – Din limba ucraineană, limba rusă tonea. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TOANĂ: TOÁNĂ2, toane, substantiv feminin 1. Ocol făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod, care prinde peștele înconjurându-1; loc (bogat în pește) unde se aruncă în acest fel năvodul. ♦ Spărtură, gaură făcută în gheața unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă. 2. Timpul când peștele umblă după mâncare. – Din limba ucraineană, ras. tonea. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru toană: 2) toană (oa dift.). forme, plural e (cp. cu limba rusă tónĕa, pescuire, aruncătură de năvod, loc unde se aruncă năvodu; poloneză tonia, adîncătură în apă, cîrd de peștĭ prinșĭ, loc închis de năvoade). Aruncătură de năvod: în toana asta am prins mult pește. Timp potrivit de prins pește: peștele se prinde cînd e toana luĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru toană: toană forme 1. gaură mare făcută iarna de pescari în ghiața unui râu spre a putea pescui: toană de năvod; 2. figurat caprițiu: e cu toane; 3. clipă: îl mustră o toană. [trecut toană, butie de unde noțiunea de orificiu; sensurile 2 și 3 sunt metafore din sfera pescuitului (conform sinonimul copcă)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOANĂ: TOÁNĂ2 toanae forme 1) Ocol făcut special pe o întindere de apă unde se pescuiește cu năvodul. 2) Loc bogat în pește. 3) Timp potrivit pentru prins pește. 4) Gaură pe suprafața înghețată a unei ape, făcută pentru a prinde pește sau pentru a lua apă; copcă; produf. /<ucr., limba rusă tonea Forme diferite ale cuvantului toana: toanae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru toană: toană substantiv verbal ACCES. ATAC. BANC. BĂTAIE. BOIȘTE. CÎRD. COPCĂ. CRIZĂ. FURIE. HAITĂ. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE. OCHI. PUSEU. STOL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TOANĂ: TOÁNĂ s. 1. (mai ales la plural ) vezi capriciu. 2. (la plural ) vezi dispoziție. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru toană: toánă (capriciu, ocol) substantiv feminin, genitiv dativ articulat toánei; plural toáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru toană: toánă substantiv feminin, genitiv dativ articulat toánei; plural toáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TOANA' TOALETÁRETOÁLPĂTOÁMNĂțoámpăTOÁNĂTOÁNCĂToanceToanceleȚOÁNDRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL toană Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului toană dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii N-a fost decît o toană; și-a satisfăcut toană. În toană bune. TOÁNĂ1 toanăe forme 1 mai ales la plural Dispoziție de moment, stranie și inexplicabilă; moft; capriciu; maraz; naz; marafet. • Cu toanăe capricios. A fi sau a se afla în toanăe bune rele a avea dispoziție bună sau rea. Toană de plâns. • A-i veni cuiva o toană sau toanăele a apuca pe cineva furia; a deveni nervos. Toanăa vântului. TOÁNĂ2 toanăe forme 1 Ocol făcut special pe o întindere de apă unde se pescuiește cu năvodul. |
GRAMATICA cuvântului toană? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului toană. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul toană poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE toană? Vezi cuvântul toană desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul toană?[ toa-nă ] Se pare că cuvântul toană are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL toană Inţelegi mai uşor cuvântul toană dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv Cu toane = capricios, răsfățat A-i veni cuiva o toană toane sau toanele = a-l apuca pe cineva capriciile, furiile, năbădăile Toană de plîns = ropot, val, izbucnire de plîns A întinde toana = a desfășura larg năvodul, lărgind spațiul de pescuit A închide toana = a aduna, a strînge năvodul cu pește A da sau a trage toana sau o toană = a arunca o singură dată năvodul și a-l scoate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL toană |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gordian adjectiv în sintagma nod gordian?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul toană are forma: toáne
